RIL | Punct de vedere al Parchetului General: formularea unei cereri de recuzare nu împiedică efectuarea actelor de procedură în continuarea judecăţii

Parchetul General și-a prezentat punctul de vedere într-o problemă de drept care face obiectul unui recurs în interesul legii declarat de colegiul de conducere al Curții de Apel Galați. Este vorba despre interpretarea articolului 49 alin. (2) din Codul de Procedură Civilă, respectiv dacă formularea unei cereri de recuzare împiedică efectuarea de acte de procedură în continuarea judecății. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, exprimată de procurorul general Gabriela Scutea, este că formularea unei cereri de recuzare nu împiedică efectuarea actelor de procedură în continuarea judecăţii, ci doar pronunţarea hotărârii, până la soluţionarea cererii de recuzare.

În problema de drept care face obiectul recursului în interesul legii s-au conturat două opinii.

Într-o primă opinie se arată că judecata nu este întreruptă, ci continuă în cauză, instanța putând efectua orice acte de procedură, dar cu o singură interdicție, aceea de a pronunța hotărârea până la soluționarea cererii de recuzare.

Într-o a doua opinie se arată că, în cazul în care a fost formulată o cerere de recuzare, are loc o temporizare a cursului judecății până la soluționarea incidentului procedural, inclusiv amânarea momentului dezbaterilor.

Procurorul general a arătat că prima orientare jurisprudențială este în spiritul legii.

”În timp ce, până la soluționarea declarației de abținere, operează suspendarea legală de drept a cauzei, până la soluționarea cererii de recuzare judecata continuă, nefiind suspendată, operând eventual numai o amânare a pronunțării soluției finale, caz în care judecătorul recuzat poate reține cauza spre soluționare, luând concluziile părților asupra fondului cauzei și amâna pronunțarea cel mult 15 zile, potrivit art. 396 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În situația în care cererea de recuzare a fost admisă, judecătorul recuzat se va retrage de la soluționarea cauzei, fiind înlocuit de un alt judecător. Noul judecător va fi cel care va da dispoziția de repunere a cauzei pe rol, din moment ce prin admiterea cererii de recuzare primul judecător nu mai poate lua vreo măsură în cauză. În cazul în care cererea de recuzare este respinsă, judecătorul care a fost recuzat se va putea pronunţa în cauza principală”, se arată în punctul de vedere al Parchetului General.

Sursa citată mai arată că ”dacă dispozițiile legale supuse examinării ar fi interpretate în sensul în care cererea de recuzare ar opera o suspendare de drept a judecății, ar rezulta că nu ar fi aplicabilă nicio diferență de regim juridic între cele două situații (abținere și recuzare), ceea ce ar echivala cu nesocotirea normei de tehnică legislativă constând în evitarea paralelismelor prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. (1) teza I din Legea nr. 24/2000 conform cărora, în procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative. În plus, aceasta ar echivala cu o substituire în atribuţiile legiuitorului şi crearea, pe cale jurisprudenţială, a unei lex tertia în materia analizată.

Or, în mod evident, legiuitorul a dorit să instituie o diferență de regim juridic. Astfel, dacă suntem doar în situația unei recuzări, actele procesuale pot fi făcute în continuare, mai puțin pronunțarea; dacă însă, judecătorul formulează declarație de abținere, atunci, în cauză, nu va putea fi îndeplinit niciun act de procedură, cursul judecății fiind suspendat de drept până la soluționarea  abținerii.

În plus, indiferent de soluția dată asupra recuzării, nicio parte nu este prejudiciată. Astfel, dacă cererea se admite, atunci actele de procedură săvârșite de instanță în compunere și cu judecătorul recuzat sunt anulabile potrivit art. 51 alin. (6) teza a II-a din Codul de procedură civilă, deci sunt apărate interesele părții care a formulat cererea de recuzare. Dacă, dimpotrivă, cererea de recuzare este respinsă, judecata continuă şi poate să se finalizeze, deci sunt protejate interesele părții adverse.”

DOCUMENT – Punctul de vedere formulat de Ministerul Public în problema de drept ce formează obiectul dosarului nr. 1394/1/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii: