SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis prin decizia nr. 8 dată în 29 mai, recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În urma acestuia se stabilește că:
În aplicarea şi interpretarea unitară a art. 301 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, temeiul juridic al calculului termenului de prescripţie a executării în cazul sancţiunilor pecuniare reprezentând amenzi penale sau administrative aplicate de autorităţile din statele membre ale Uniunii Europene şi recunoscute prin hotărâre judecătorească de către instanţele române, este fie dispoziţia din Codul penal, fie dispoziţia din Codul de procedură fiscală, în funcţie de natura sancţiunii.
Data în raport cu care începe să curgă termenul de prescripţie a executării în cazul sancţiunilor pecuniare aplicate de autorităţile din statele membre ale Uniunii Europene şi recunoscute prin hotărâre judecătorească de către autorităţile române, este data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate de autorităţile din statele membre prin care s-a aplicat sancţiunea pecuniară
Decizia este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.
Art. 301: 1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 302, executarea hotărârii este guvernată de legea română în acelaşi mod ca în cazul unei pedepse pecuniare aplicate de o instanţă judecătorească română. Numai autorităţile române au competenţa de a decide asupra procedurilor de executare şi de a stabili toate măsurile legate de aceasta, inclusiv motivele de încetare a executării.
Art. 474 (4) 4) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru Instanțe de la data publicării deciziei in Monitorul Oficial al României, Partea I.
Partajează acest conținut:
