Material realizat de Ovidiu Kalman Mureșan Silaghi – avocat partener Societatea civilă de avocați Mureșan-Silaghi
Raportat la faptul că, în ultima perioadă, pe rolul unor parchete există o practică vădită contradictorie în ceea ce privește proba cu recalcularea alcoolemiei unui suspect/inculpat în faza de urmărire penală, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 336 Cod penal, prezentul articol vine să lămurească câteva aspecte de ordin legal și probator.
CCR, prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, prin care s-a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice“ din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională, a tranșat problema momentului la care trebuie raportată valoarea de 0,8 g/l alcool pur în sânge prevăzută prin norma penală anterior menționată, arătând că acest moment trebuie să fie cel al săvârșirii faptei de conducere a vehiculului pe drumurile publice și nu cel al prelevării mostrelor biologice.
Practic, după testarea cu etilotestul, dacă valoarea e mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, viitorul suspect/inculpat este condus de organele de poliție la cea mai apropiată instituție medico-legală pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Astfel, în practica unor parchete, de foarte multe ori suspecții /inculpații solicită în cursul urmăririi penale recalcularea rezultatului alcoolemiei avute la momentul prelevării probelor de sânge, dată fiind pertinența de a solicita această probă în lumina dispozițiilor mai sus arătate prin Decizia CCR și a dispozițiilor art. 100 Cod de procedură penală.
Răspunsurile date de parchete la aceste solicitări sunt de foarte multe ori vădit nelegale ori contradictorii.
Ca să exemplificăm câteva dintre ele – într-o speță recentă, inculpatul a solicitat recalcularea alcoolemiei pentru a se stabili alcoolemia avută la momentul depistării în trafic sau opririi acestuia. Facem mențiunea că a avut 1,08 mg/l alcool pur în aerul expirat. A fost condus la cea mai apropiată unitate spitalicească, ceea ce a durat 60 de minute. La prima probă rezultatul a fost de 2,43 gr./l în sânge, iar la a doua probă 2,17 gr./l în sânge.
Răspunsul procurorului de caz a fost: ”ținând cont de faptul că suspectul a fost condus la recoltarea probelor biologice la o oră de la momentul opririi în trafic, apreciez că nu este necesară efectuarea unei expertize medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei”. În aceeași ordonanță, procurorul de caz arată că ”suspectul are el însuși posibilitatea de a solicita efectuarea expertizei medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, fără mijlocirea organelor judiciare”.
Practic, nu este utilă proba, dar dacă totuși vreți obținerea ei, este cazul să faceți demersuri singuri, fără intervenția organelor judiciare .
Această ultimă motivare am exemplificat-o datorită faptului că, potrivit art. 2 alin.1 din O.G. nr. 1/2000 (1), ”Activitatea de medicină legală asigură mijloace de probă cu caracter ştiinţific organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti, precum şi la cererea persoanelor interesate, în soluţionarea cauzelor penale, civile sau de altă natură, contribuind prin mijloace specifice, prevăzute de lege, la stabilirea adevărului”.
Această perspectivă nu este una singulară. Posibilitatea persoanei interesate de a apela la serviciile unei instituții de medicină-legală este reluată explicit și în cuprinsul art. 7 și art. 15 din OG 1/2000 și, totodată, în cuprinsul art. 3 și art. 8 din Regulamentul din 2013 de organizare şi funcţionare al Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca, potrivit cărora ”activitatea de medicină legală asigură mijloace de probă cu caracter ştiinţific organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti, precum şi – la cererea persoanelor interesate (…)” (art. 3), și ”serviciile prestate din dispoziţia organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti ori la cererea persoanelor interesate se efectuează contra cost, veniturile realizate urmând să fie utilizate de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca conform prevederilor legale” (art. 8).
Față de această posibilitate de a efectua o expertiză extrajudiciară (practic, conformându-ne motivării ordonanței exemplificate), vă supunem atenției și un caz practic dintr-o cauză penală, în care am formulat o cerere directă de efectuare a acestei expertize retroactive a alcoolemiei. Evident că din partea unității de medicină legală a venit răspunsul ”nu se poate dispune o expertiză extrajudiciară de recalculare a alcoolemiei datorită faptului că doar la solicitarea organelor judiciare se poate solicita acest lucru.”
Raportat la răspunsul negativ dat de către instituția de medicină legală, am fost consecvenți și ne-am adresat instanței de contencios-administrativ pentru a obligarea unității la recalculare. Prima instanță a admis cererea noastră și a obligat pârâta la recalculare, dar instanța de control în apel a admis recursul unității de medicină-legală și a respins acțiunea pe fond (Dosar 101/83/2021- pentru doritorii de practică neunitară).
Astfel, în practica unor parchete, se respinge acest gen de probe, neavând nicio relevanță proba solicitată de suspecți. Asta deoarece câtă vreme alcoolemia în urma recoltării este de peste 0,80 gr./l, nu mai contează cât este la momentul depistării în trafic – tot condamnare va fi; doar că, de cele mai multe ori, în stabilirea unei pedepse și a modului de executare a acesteia, instanțele de judecată vor avea în vedere tocmai valoarea alcoolemiei.
Alte parchete resping proba din oficiu, ”ea nefiind utilă și concludentă, având un caracter pur teoretic”. Nici cu această susținere nu putem rezona câtă vreme considerăm eronată susținerea faptului că acest calcul retroactiv al alcoolemiei oferă valori pur teoretice. Fiind stabilită de către experți în baza unor înscrisuri medicale, respectiv a probelor biologice, a examenului clinic și a rezultatului testării realizate cu aparatul etilotest, considerăm că se pot oferi valori suficient de exacte asupra alcoolemiei la momentul conducerii autovehiculului.
În concluzie, apreciem că, în acest gen de infracțiuni, singura probă pertinentă care poate fi administrată de către parchet în favoarea unui suspect/inculpat este chiar această probă a recalculării. De altfel, principiul aflării adevărului, fundamental în procesul penal, presupune administrarea de către organele judiciare a probelor atât în defavoarea suspectului, cât și în favoarea acestuia, pentru a se putea stabili cât mai exact împrejurările esențiale ale faptei.
În speranța unei practici viitoare, în care administrarea probelor și în favoarea unui suspect/inculpat va fi privită în mod obiectiv de către organele judiciare, opinia noastră este că recalcularea alcoolemiei pentru a se stabili alcoolemia avută la momentul depistării în trafic este în concordanță cu dispozițiile art. 100 Cod procedură penală, care prevede că ”organul de urmărire penală strânge și administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului, din oficiu sau la cerere”, și în lumina Deciziei nr. 732 din 16 decembrie 2014 a CCR.
CITIȚI, de același autor: Competența materială a DIICOT și în cazul reunirii facultative | Radar tip pistol – vicii tehnice (partea a II-a) | Introducerea în cauză a părții responsabile civilmente în cursul judecății până la începerea cercetării judecătorești
Partajează acest conținut:
