Material realizat de avocat Irina Poinar – Cabinet de avocat și insolvență – Irina Poinar
Stare de fapt:
- Imobil asupra căruia este înscrisă ipoteca-convențională, în vederea garantării unui împrumut bancar;
- Asupra aceluiași imobil, ulterior constituirii și intabulării ipotecii convenționale, se instituie sechestru penal asigurator – ipoteca legală
- Creditorul urmăritor își valorifică dreptul de ipotecă prin executare silită, sens în care se încheie proces-verbal de adjudecare a imobilului supus garanției.
- Prin actul de adjudecare se transferă dreptul de proprietate de la debitor la adjudecatar, liber de sarcini, însă OCPI operează transferul proprietății, dar refuză radierea sechestrului, astfel adjudecatarul terț, atât față de ipoteca legală – sechestrul, cât și față de cea convențională, se trezește proprietar al unui imobil afectat de sechestru penal.
- Împotriva încheierii de intabulare se formulează cerere de reexaminare, solicitând radierea sarcinii-ipoteca legală, arătând că este nelegal a se menține sechestrul penal în sarcina adjudecatarului, însă această cerere a fost respinsă de OCPI, reținându-se că norma penală are prioritate.
Remediu procedural :
Împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare se formulează plângere, care se soluționează de instanța de judecată – Judecătoria, în contradictoriu cu OCPI, Parchetul care a instituit sechestrul, debitorul și adjudecatarul.
Conform art. 857 alin. (3) şi (4) C.pr.civ.:
(3) De la data intabulării, imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă, creditorii putându-şi realiza aceste drepturi numai din preţul obţinut. Dacă preţul de adjudecare se plăteşte în rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.
(4) Ipotecile şi celelalte sarcini reale, precum şi drepturile reale intabulate după notarea urmăririi în cartea funciară se vor radia din oficiu, cu excepţia celor pentru care adjudecatarul ar conveni să fie menţinute; de asemenea, vor fi radiate din oficiu drepturile reale intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, dacă vânzarea s-a făcut în condiţiile prevăzute la art. 846 alin. (7), toate notările făcute cu urmărirea silită, cu excepţia notării contestaţiei împotriva procesului-verbal de licitaţie, dacă aceasta nu a fost soluţionată prin hotărârea rămasă definitivă, interdicţia de înstrăinare sau de grevare, dacă există, cu excepţia celei prevăzute la art. 856 alin. (3), precum şi promisiunea de a încheia un contract viitor, dacă până la data adjudecării beneficiarul promisiunii nu şi-a înscris în cartea funciară dreptul dobândit în temeiul contractului care a făcut obiectul acesteia.
Prin Decizia nr. 2/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, publicată în M.Of. nr. 463/05.06.2018, s-au stabilit următoarele: „Cu referire la dispoziţiile art. 249 din Codul de procedură penală (art. 163 din Codul de procedură penală de la 1968) şi art. 2345 din Codul civil, existenţa unui sechestru asigurător penal asupra imobilelor unei persoane fizice sau juridice nu suspendă executarea silită începută de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra aceloraşi bunuri a devenit opozabil terţilor anterior înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal şi nu determină nulitatea actelor de executare ulterioare înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra aceloraşi bunuri”.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa supremă a reţinut în considerentele deciziei amintite că:
”94. Dreptul unui creditor de a-şi realiza creanţa pe calea procedurii de executare silită nu poate fi validat/confirmat de legalitatea sau nu a unei măsuri asigurătorii instituite în condiţiile art. 249 din Codul de procedură penală, procedură independentă şi separată atât ca finalitate, cât şi ca scop de cea a executării silite.
95. Legalitatea măsurii asigurătorii a sechestrului înscris ipotecar nu poate afecta sub nicio formă legalitatea altor sarcini prealabil înscrise în cartea funciară şi nici a dreptului creditorului de a-şi satisface creanţa pe calea executării silite.
96. Nu poate fi acceptată ideea potrivit căreia creditorul titular al unei creanţe ar trebui să obţină cu prioritate o hotărâre a instanţei penale de ridicare a sechestrului într-o procedură de contestare a acestuia pe calea prevăzută de art. 250 din Codul de procedură penală, singurele aspecte pe care instanţa penală le poate verifica într-o astfel de procedură fiind cele privitoare la legalitatea măsurii şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, iar nu şi chestiunea restabilirii ordinii de preferinţă în caz de concurs între creditori.
97. Prin urmare, pentru a proceda la executarea silită a bunului ce face obiectul sechestrului, creditorul (chirografar sau ipotecar) nu trebuie să parcurgă procedura contestaţiei împotriva măsurii asigurătorii prevăzute de art. 250 din Codul de procedură penală (art. 168 din Codul de procedură penală de la 1968), întrucât executarea silită nu este condiţionată de ridicarea sechestrului. În urma vânzării silite a imobilului ipotecat se va proceda la îndestularea cu prioritate a creditorului, urmând ca restul de preţ obţinut, în măsura în care va exista, să fie indisponibilizat pentru acoperirea creanţelor derivate din cauza penală.
98. Sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 857 alin. (3) din Codul de procedură civilă care prevăd că, de la data intabulării, imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă, creditorii putându-şi realiza aceste drepturi numai din preţul obţinut în urma vânzării”.
Aceste considerente sunt obligatorii pentru instanţele naţionale, la fel ca şi dispozitivul deciziei în interesul legii, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) raportat la dispoziţiile 430 alin. (2) C.pr.civ.
Cu toate acestea, regulamentul emis de directorul A.N.C.P.I., care este un act juridic cu o forţă inferioară codului de procedură civilă, a menţinut până recent dispoziţia potrivit căreia sechestrul penal poate fi ridicat doar în baza ordonanţei procurorului prin care s-a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală sau în baza hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.
Începând cu data de 06.01.2020, Ordinul nr. 700/2014 a fost modificat prin Ordinul nr. 3442/2019, iar unele dintre principalele modificări care au fost operate privesc chiar dispozițiile art. 167 și art. 195 alin. (5). În varianta modificată a Ordinului, aplicabilă doar din data de 06.01.2020, art. 167 alin. (1) nu mai conține sintagma: Prin excepţie, notarea efectuată conform art. 195 alin. (5) din prezentul regulament, se radiază numai în baza acordului instituţiei care a dispus măsura asigurătorie.
De asemenea, art. 195 alin. (5) prevede acum că radierea notării se efectuează în baza: a) ordonanţei emise de procuror sau a hotărârii judecătoreşti care dispune ridicarea măsurii asigurătorii; b) actului de adjudecare emis de executorul judecătoresc; c) hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate într-o acţiune în rectificarea cărţii funciare; d) certificatului emis de instanţa de judecată, care să cuprindă soluţia cu privire la dispunerea radierii sechestrului. Devenind adjudecatare ale imobilului în discuţie, petentele au în proprietate „un bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi potrivit dispoziţiilor alineatului 1, teza finală a acestui text normativ european „Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.
Existenţa sechestrului penal aduce atingere dreptului de proprietate al adjudecatarilor, ingerinţa fiind prevăzută într-un act administrativ reprezentat de Ordinul nr. 700/2014, cu forţă inferioară C.pr.civ. şi contrar dispoziţiilor art. 857 alin. (3) şi (4) C.pr.civ.
Remediul juridic mai sus propus a fost validat de Judecătoria Oradea în dosarul nr. 16651/271/2019 – prima instanță:
Partajează acest conținut:
