Probe administrate după efectuarea în continuare a urmăririi față de o persoană, anterior aducerii la cunoștință a calității de suspect

Titlul problemei de drept: Încălcarea dreptului la apărare; probe administrate după efectuarea în continuare a urmăririi față de o persoană, anterior aducerii la cunoștință a calității de suspect. Sancțiune; condițiile în care poate interveni nulitatea relativă. (PCA Cluj)

Ipoteza în care PCA Cluj a ridicat această problemă este următoarea: într-o cauză privind mai mulți suspecți, cu privire la unul dintre ei s-a omis ca, după ce s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de el, să fie citat și să i se aducă la cunoștință calitatea de suspect și drepturile procesuale; el a fost informat cu privire la acuzație abia după ce s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa; au fost excluse declarațiile date de ceilalți suspecți și inculpați în perioada dintre momentul în care a dobândit calitatea de suspect și cel în care i s-a adus la cunoștință calitatea de inculpat.

În opinia noastră, chestiunea este mai degrabă o ipoteză de speță.

Omisiunea aducerii la cunoștință a calității de suspect, a acuzației și a drepturilor procesuale constituie o nelegalitate de natură să pună în discuție sancțiunea nulității relative a actelor de urmărire penală efectuate în aceste condiții; în măsura în care, în condițiile acestei omisiuni, s-au administrat probe privind suspectul în discuție (prin orice mijloace de probă, nu doar prin declarații), vătămarea care i se produce constă tocmai în existența acestor probe împotriva sa, astfel încât, de principiu, acestea sunt supuse sancțiunii nulității relative, cu consecința excluderii. Modul în care criteriile art. 282 C. proc. pen. se aplică în concret (de exemplu, dacă probele administrate în acest interval sunt defavorabile sau favorabile celui în discuție sau dacă se poate identifica o altă modalitate de înlăturare a vătămării decât excluderea, 48 cum ar fi limitarea valorii lor probatorii în privința persoanei în discuție), aceasta este o chestiune de speță, care nu se poate tranșa cu valoare de regulă.

Pentru o ipoteză similară (administrarea probelor fără încunoștințarea avocatului care solicitase să participe), INM a exprimat același punct de vedere la întâlnirea președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel organizată în perioada 16-17 mai 2019:

„Opinia INM a fost în sensul că, față de dispozițiile exprese ale art. 281–282 C.p.p., în cauză nu se poate discuta despre incidența nulității absolute, cazurile în care aceasta intervine fiind limitativ reglementate de lege. Având în vedere caracterul virtual al nulității relative, sancțiune ce poate fi atrasă de încălcarea oricărei norme legale, cu condiția ca prin aceasta să se fi produs o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod, în cauză este necesară analiza îndeplinirii condițiilor pentru existența acesteia. În condițiile în care, pentru a discuta despre o vătămare, încălcarea normei de drept trebuie să aibă drept consecință o afectare a drepturilor procesuale ale persoanei, iar în situația supusă analizei a fost încălcat dreptul la apărare al suspectului sau inculpatului, considerăm că această condiție este îndeplinită. Concluzia are în vedere și considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 302/2017, potrivit cărora în cazul nulităţii relative, vătămarea se referă la o încălcare a normelor ce are drept consecinţă o afectare a drepturilor procesuale ale persoanei îndreptăţite de a o invoca. Astfel, teoretic, orice încălcare de către organul de urmărire penală a normelor relative la drepturile procesuale poate determina o vătămare (par. 61). În ceea ce privește posibilitatea înlăturării vătămării produse altfel decât prin anularea actului, aceasta va forma obiectul analizei în concret a magistratului, în cauza dedusă judecății, însă, în condițiile care proba administrată în lipsa apărătorului este defavorabilă inculpatului, șansele menținerii actului sunt, în opinia noastră, reduse, chiar și la o analiză teoretică” (Minuta Întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, București, 2019, pct. 18, pag. 17).

În unanimitate, a fost agreată opinia INM.

Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel – București, 9-10 martie 2020.