Dincolo de aura de învingători a primarilor adesea se află povești de sacrificiu. Adesea familia trebuie să înțeleagă de ce tatăl, soțul, fiul nu se mai poate dedica lor, ci comunității. Fiindca da, adesea copiii primarilor sunt cei care trebuie să se adapteze din mers la noul ritm al vieții în care intră după ce părintele alegea drumul unei astfel de cariere în administrație. Iar după ce comunitatea face o altă alegere, întrebarea e dacă a meritat efotul și sacrificiul făcut. Iată scrisoarea impresionantă a fiicei primarului de Popești, Dorin Curtean, care își va încheia cel de-al treilea mandt în septembrie:
<A facut bine, atat cat a fost lasat sa faca.
La varsta de 12 ani, in inima Austriei, alaturi de cei doi frati si cei doi parinti minunati, traiam o copilarie plina de bucurie. Totul era armonios pana cand tatal nostru a hotarat sa se implice in slujirea comunitatii si sa aduca un plus valoare in aceasta. Ca o familie unita, am lasat in urma linistea vietii noastre anterioare si l-am urmat pe stalpul familiei noastre. A inceput astfel un drum presarat cu sacrificii. Noi, copiii, incercand sa ne adaptam la sistemul si lipsurile din Romania, mama ramanand sa conduca afacerea singura, iar tatal sa indrume o primarie cu multe probleme financiare si o comuna plina de nevoi.
Au urmat vremuri grele, pline cu efort si reusite, in care am simtit atat sudoarea cat si satisfactia pentru tot ce a reusit sa faca pentru comunitate.
Tatal nostru ne-a lipsit foarte mult, era dedicat, mult prea dedicat sa faca tot ce ii statea in putinta pentru a aduce lumina acolo unde era nevoie. Cu dragoste si daruire, tatal nostru a incercat sa faca sa fie mai bine acolo pe unde el a pasit.
Adesea ne-am intrebat, cu umilinta si poate cu un strop de egoism, daca sacrificiul sau a fost vazut cu recunostinta si daca a fost cu adevarat apreciat asa cum merita de catre membrii comunitatii noastre, ca un act de renuntare pentru un bine mai mare.
Au fost 12 ani plini de semnificatie, in care l-am vazut alegand intotdeauna binele comun, in care am asistat la cum timpul si greutatile au lasat amprente asupra sa, transformandu-l cu rapiditate, ca intr-un an sa para ca imbatraneste 4 ani, din cauza provocarilor intampinate pe parcurs. Ani in care ar fi putut, si cu siguranta ar fi meritat, sa se bucure de roadele muncii depuse inca din frageda tinerete, cand a luptat in tari straine pentru un viitor mai bun, linistit si sigur pentru familia sa.
Pentru noi, esti un erou. Erou datorita iubirii, altruismului, dedicarii si consecventei pe care le-ai aratat in tot ceea ce ai facut de-a lungul vietii tale.
Pentru noi, alegerile din aceasta perioada nu au fost o pierdere.
Ne dorim ca cei din comunitate care au decis altfel sa gaseasca in aceasta alegere nu doar implinirea propriei ambitii, ci si speranta pentru un viitor mai luminos.
Bine ai revenit acasa, taticule, la liniste si armonie >, a scris Doris Curtean.
