Posibilitatea de preluare a contractelor de arendare în cazul reorganizării arendaşului prin fuziune sau divizare de către persoana juridică nou înfiinţată

Tema problemei de drept: Posibilitatea de preluare a contractelor de arendare în cazul reorganizării arendaşului prin fuziune sau divizare de către persoana juridică nou înfiinţată. (Judecătoria Alexandria)

• Materia: civil
• Subcategoria: alte tipuri de cauze
• Acte normative incidente: art. 233 alin. (1), art. 234, art. 235, art. 236, art. 237, art. 240 alin. (1), art. 1850 Cod civil, art. 249, art. 250 din Legea nr. 31/1990
• Cuvinte cheie: reorganizarea persoanei juridice, încetare contract de arendare

Prezentarea problemei juridice:

Art. 1850 din Codul civil prevede următoarele cazuri speciale de încetare a contractului de arendare: moartea, incapacitatea sau falimentul arendaşului.

Se pune problema dacă reorganizarea arendaşului persoană juridică prin fuziune sau divizare constituie sau nu un caz de incapacitate a acestuia, respectiv un caz special de încetare a contractelor de arendă în temeiul art. 1850 din Codul civil.

Raportat la dispoziţiile care reglementează fuziunea şi divizarea persoanei juridice se constată ca acestea nu reprezintă o încetare a persoanei juridice, ci o reorganizarea a acesteia, patrimoniul său urmând a fi preluat de o alta societate, în tot sau în parte, în funcţie de situaţia concretă.

Conform art. 240 din Codul civil, chiar şi în cazul contractelor intuitu personae, precum contractul de arendă, acestea nu îşi încetează efectele cu excepţia situaţiei în care părţile contractuale au stipulat expres acest lucru.

Opinia Institutului Național al Magistraturii

Din perspectiva dispozițiilor art. 232 și art. 244 C. civ., reorganizarea persoanei juridice este operațiunea juridică în care pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice și care are ca efecte înființarea, modificarea ori încetarea acestora, încetarea persoanei juridice intervenind inclusiv prin fuziune sau divizare totală.

Fără îndoială că, de principiu, încetarea persoanei juridice implică și pierderea capacității de folosință, însă este important a se sublinia că efectele fuziunii sau dizolvării sunt reglementate prin legislație specială, astfel încât interpretarea trebuie nuanțată în consecință.

˝Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea fără lichidare a societății sau societăților care își încetează existența (societatea absorbită și societatea divizată) și transmiterea universală sau cu titlu universal a patrimoniului lor (totalitatea activelor și pasivelor) către societatea absorbantă sau către fiecare dintre societățile beneficiare, existente sau care iau ființă. […]

Efectul translativ se produce ope legis și privește atât raporturile dintre societatea absorbită sau divizată.”

Sub aspect temporal, potrivit art. 249 litera b) din Legea nr. 31/1990 a societăților ˝fuziunea/divizarea produce efecte de la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operațiunea, cu excepția cazului în care, prin acordul părților, se stipulează că operațiunea va avea efect la o altă dată, …˝

Prin urmare, fuziunea prin absorbție produce efecte de la data înregistrării în registrul comerțului a actului modificator prin care adunare generală a societății absorbante a aprobat fuziunea și majorarea capitalului social, iar în cazul divizării prin transmiterea patrimoniului societății divizate către mai multe societăți existente, divizarea produce efecte de la data înregistrării în registrul comerțului a ultimei adunări generale care a aprobat operațiunea și majorarea capitalului social.

Se poate observa că, în materia fuziunii și a divizării, având în vedere atât legea specială (Legea nr. 31/1990) cât și legea generală (Codul Civil), persoana juridică existentă, care se reorganizează, încetează concomitent cu transmiterea patrimoniului sau fracțiunii de patrimoniu către persoana juridică nou creată, respectiv către persoana juridică preexistentă operațiunii.

Cum efectul translativ se produce prin efectul legii, apreciem că raportul juridic generat de contractul de arendare va continua, fără nici un impediment, cu persoana juridică succesoare universală sau cu titlu universal, după caz.

Prin urmare, nefiind vorba despre o incapacitate pură și simplă, aceasta fiind „acompaniată” ope legis de transferul patrimonial, apreciem că nu este întrunită ipoteza prevăzută de art. 1850 C. civ..

Nu în ultimul rând, precizăm că, în doctrină a fost avansată și interpretarea potrivit căreia incapacitatea se referă la persoana fizică, cu precizarea că încetarea contractului prin incapacitatea arendașului presupune punerea acestuia sub interdicție prin hotărâre judecătorească, potrivit art. 43 alin. (1) lit. b) C. civ..

În acest caz, nu s-ar mai pune problema incidenței art. 1850 C. civ.

În concluzie, opinia INM este în sensul că art. 1850 C. civ. nu este aplicabil în situația reorganizării persoanei juridice prin fuziune sau divizare totală, care este succesorul arendașului persoană juridică.

Participanții și-au însușit cu unanimitate opinia formatorilor INM.

Această problemă de drept reprezintă un extras din minuta întâlnirii președinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel (online) – București, 15 decembrie 2020.