Polițista din dosarul lui Victor Micula, Camelia Erdei, achitata definitiv

Sentință Tribunalului Bihor a fost confirmată azi de Curtea de Apel Oradea. Camelia Erdei a fost reprezentata de avocații George Zlati din Baroul Cluj și de Răzvan Doseanu. „În baza are 421 punctul 1 litera b Cod procedura penala, respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lansa Tribunalul Bihor, împotriva sentinței penale nr 158 / 17.09.2024, pronunțată de Tribunalul Bihor. Menține în totalitate dispozițiile sentinței apelate. In baza are.275 alin 3 Cod procedura penala , cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de parchet rămân în sarcina statului” se arata în sentință data azi, care e definitiva.

Camelia Maria Erdei, agent șef adjunct în cadrul Poliției Municipiului Oradea, a fost achitată de Tribunalul Bihor într-un proces în care era acuzată de acces ilegal la sisteme informatice și divulgare de informații secrete. Erdei fusese acuzată anterior că i-ar fi permis omului de afaceri Victor Micula să acceseze baze de date ale Ministerului de Interne.

Tribunalul Bihor a achitat-o pe polițistă considerând că faptele de acces ilegal la un sistem informatic reținute nu sunt prevăzute de legea penală.”Astfel, cu toate că acuzarea face o trimitere generică la accesarea bazelor de date, în realitate aceasta se raportează la interogarea bazelor de date. Așa cum urmează a arăta infra, în mod regretabil, acuzarea se raportează la cele două sintagme ca și cum ar fi interschimbabile, făcând o confuzie între accesarea unui sistem informatic prin autentificarea ca și utilizator (autentificarea la bazele de date) și exploatarea accesului obținut anterior (interogarea bazelor de date prin căutarea unor informații, folosind anumite cuvinte cheie”, scrie în hotărârea Tribunalului Bihor.

Mijloace de proba administrate nelegal, excluse

„În baza art.102 Cod de procedură penală, au fost excluse din dosarul de urmărire penală nr. 867/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice/a mesajelor tip sms interceptate în baza Încheierii nr. 99/01.11.2018 pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bihor în dosar nr. 3064/111/2018 şi a mandatelor de supraveghere tehnică nr. 134/UP/01.11.2018 și nr. 135/UP/01.11.2018, inclusiv suporţii pe care aceste convorbiri/comunicări au fost stocate.În aplicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 22 din 18 ianuarie 2018 (publicate înMonitorul Oficial al României nr.177 din 26.02.2018) s-a dispus excluderea materială din dosarul de urmărire penală nr. 867/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a mijloacelor de probă administrate nelegal, inclusiv a suporţilor pe care conținutul tuturor acestor convorbiri/comunicări au fost stocate”, se arata în document.

Jurisprudența din SUA, vedete din Romania

Practic, Victor Micula ar fi accesat, cu userul politeistei, baza de date căutând informații despre persoane cu notorietate cum ar fi cântăreața Vlăduța Lupa, dar și despre familia soțului sau, Adrian Rus, respectiv despre Rus Toma Vasile -tatăl acestuia , chestor de poliţie, ori despre Denisa Falcea, soția „domnului rima” Flick.

In hotărâre se arata ca „în alte situații în care s-a dispus trimiterea în judecată a unui polițist pentru interogarea bazelor de date în interes personal, s-a reținut că încadrarea juridică a fost făcută exclusiv prin raportare la prevederile art. 360 alin. (1) și (2) CP – a se vedea în acest sens C.A. București, secția I penală, decizia nr. 455/A/2023 (depusă la dosarul cauzei). Prin urmare, în prezenta cauză, nu este incidentă o depășire sau eludare a măsurilor de securitate, deoarece procesul de autentificare s-a consumat anterior interogării bazelor de date. De altfel, autentificarea la bazele de date nu s-a realizat fără drept, deoarece inculpata Erdei a folosit propriul cont de utilizator și chiar a efectuat interogări ale bazelor de date ce nu au făcut obiectul acuzației în materie penală. Diferențele la nivel de formă între art. 42 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 și art. 360 alin.
(3) Cod penal nu ar trebui să se transpună într-o extindere a sferei de aplicabilitate a art. 360 alin. (3) Cod penal. Sub acest aspect, nu se identifica o modificare de substanță a acestei circumstanțe de calificare, îndeosebi raportat la DCCR nr. 27/2021, DCCR nr. 183/2018 și potrivit HP nr. 68/2021. Ambele decizii ale Curții Constituționale au avut în vedere prevederile art. 360 alin. (3) Cod penal, Curtea respingând criticile de neconstituționalitate prin clarificarea modului în care trebuie interpretată această variantă agravată a infracțiunii. A susține că alin. (3) se reține de fiecare dată când este incident un sistem informaticsecurizat, fără să prezinte relevanță în ce măsură au fost eludate sau nu măsurile de securitate implementate la nivelul acestuia (adică, identificarea unei forme calificate de acces), ar conduce la imposibilitatea reținerii art. 360 Cod penal în formă de bază. Aceasta întrucât, este aproape imposibil de imaginat un sistem informatic care să nu aibă implementate „din fabrică” diverse măsuri de securitate, independent de activarea sau dezactivarea unor opțiuni suplimentare (e.g. cuprivire la setarea unei parole, activarea sistemului de autentifica re în doi pași etc.) de către utilizator.
Continuând spre norma de incriminare în formă de bază, instanta de fond a reţinut ca fiind relevantă și jurisprudența americană în cauza Van Buren vs. Statele Unite ale Americii, soluționată la data de 3 iunie 2023 de Curtea Supremă a SUA, cauza în care fostul agent de poliție Nathan Van Buren a fost trimis în judecată pentru că a accesat (de la computerul din mașina de patrulare) baza de date a poliției pentru a verifica un număr de înmatriculare al unui vehicul, dar nu pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ci pentru a comunica respectivele informații, contra cost, unei alte persoane (martor denunțător, aflat sub controlul Biroului Federal de Investigații în cadrul unei operațiuni de documentare operativă a presupuselor ilegalități săvârșite de polițist), fiind condamnat într-o primă instanță la 18 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „acces
intenționat la un computer, iara drept sau prin depășirea limitelor autorizării” (cuprinsă în Legea privind fraudele și abuzul asupra sistemelor informatice – din 1986. prin raportare la secțiunea 1030 (a)(2) din Titlul 18 al Codului penal al SUA).Față de condițiile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei de către fostul polițist, prin raportare la normele penale aplicabile și ținând cont inclusiv de opiniile separate formulate de anumiți judecători în caz, Curtea Supremă a SUA a statuat că o persoană se consideră că depășește limitele de autorizare a accesului la un sistem informatic în situația în care acea persoană realizează un acces legal, permis, dar apoi obține informații aflate în anumite zone ale sistemului informatic – cum ar fi fișiere, foldere sau baze de date – care îi sunt interzise. Curtea a mai arătat că, în calitatea sa de polițist, Van Buren a accesat legal, cu drept, sistemul informatic al poliției și, mai mult, acesta era îndreptățit să prelucreze (inclusiv prin consultare) informațiile despre înmatricularea vehiculelor, nefiind în postura de a încălca legea penală privind accesul neautorizat la un sistem informatic chiar dacă scopul prelucrării datelor din evidențele poliției a fost unul necorespunzător (în afara atribuțiilor de serviciu ale acestuia). Drept consecinţă, instanţa de fond a constatat că nu este realizată tipicitatea obiectivă a infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art.360 alin.1,2 şi 3 cod penal”, se arata în hotărâre.