Om de afaceri orădean, achitat definitiv într-un dosar de evaziune fiscală cu un prejudiciu calculat de aproape 3 milioane de lei | Fapta NU EXISTĂ, au stabilit judecătorii

Curtea de Apel Oradea a dat, vineri, hotărârea definitivă în procesul de evaziune fiscală în care a fost inculpat un om de afaceri orădean. Acesta a fost acuzat că, în 2012, prin intermediul a două firme fantomă, dintre care una care ar fi fost administrată de o femeie din Dâmbovița, ar fi cumpărat în mod fictiv peste 1,6 milioane de litri de motorină, în valoare de mai bine de 9 milioane de lei. Pentru această cantitate ar fi dedus ilegal TVA de 1,7 milioane de lei și ar fi diminuat cu mai bine de 1 milion de lei impozitul pe profit. În ciuda acuzațiilor grave și a valorii ridicate a prejudiciului reținut, atât Tribunalul Bihor, cât și Curtea de Apel Oradea i-au achitat pe inculpați, stabilind că faptele pentru care au fost trimiși în judecată nu există. În plus, a fost respinsă constituirea de parte civilă.

Dosarul în speță a fost instrumentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, iar rechizitoriul a fost întocmit în 2017.

Atât omul de afaceri, cât și o altă inculpată în același dosar nu au recunoscut acuzațiile aduse. Mai mult, femeia a precizat nu îl cunoaște pe afacerist și nu a avut relații comerciale cu acesta întrucât în realitate nu a administrat ea firma care ar fi avut un comportament fantomă, ci o altă persoană. Acest fapt a fost demonstrat de declarațiile unor martori și de faptul că a dobândit drept de semnătură doar după perioada în care s-ar fi comis faptele indicate în dosar.

Omul de afaceri a fost reprezentat de avocatul Răzvan Doseanu, din cadrul Societății de avocați ”Doseanu și asociații”.

”S-a reţinut că la dosar există probe care contrazic această calitate de firmă fantomă, în sensul că firmele erau înregistrate în registrul comerțului, în scopuri de TVA, la momentul la care au avut loc tranzacțiile cu SC (…) SRL (firma omului de afaceri – n.n.) ( perioada 2012). (…) Din probele administrate în cauză, a rezultat că la momentul la care s-au efectuat tranzacțiile comerciale (…), cele două firme (…) erau indicate ca fiind active, devenind inactive ulterior. (…) Faptul că motorina a fost transportată cu mijloace de transport aparținând altor societăți nu are relevanță pentru existența infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea reținută de rechizitoriu, astfel că nu se poate reține doar acest aspect ca probă în dovedirea caracterului de firmă fantomă al celor două societăți. Dimpotrivă achizițiile de motorină contractate au existat și au fost înregistrate în contabilitate (…)”, a reținut instanța de fond.

Potrivit acesteia, lipsa spaţiilor de depozitare a mărfii şi a mijloacelor de transport nu constituie în mod evident condiţii de existenţă şi de legalitate a funcţionării societăţii, în condițiile în care societățile erau firme de intermedieri, comerț angro de produse energetice fără depozitare. De asemenea, Tribunalul Bihor a reţinut că în cauză nu sunt incidente nici elementele care caracterizează simulaţia prin interpunere de persoane, întrucât aceasta ar presupune prin definiţie existenţa a două acte, unul public şi unul secret, care cuprinde manifestarea reală de voinţă a părţilor, situaţia care nu se regăseşte în speţă.

”În consecinţă, instanța a reţinut că în cauză nu a fost realizată acţiunea care se circumscrie elementului material al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, din probele administrate în cauză rezultând că inculpatul (afaceristul orădean– n.n.) a evidenţiat în contabilitatea (…) operaţiuni economice reale, care s-au desfăşurat efectiv, iar nu unele fictive, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală.”

Judecătoarea Anastasiu nu a reținut nici susținerea parchetului în sensul că operaţiunile care formează obiectul acestui dosar nu există în fapt, întrucât cele două societăți de la care s-a aprovizionat cu motorină omul de afaceri sunt societăți fantomă: ”concluzia la care a ajuns parchetul derivă din verifică ale acestor societăți în perioada 2015, deși tranzacțiile ce fac obiectul prezentei cauze au avut loc în perioada 2012. Doar prin prisma faptului că în cursul anului 2015, când au avut loc verificările, s-a constatat că la adresa sediului social declarat al firmelor nu a fost găsită nici o persoană și nu funcționează nici o societate comercială ( în acel moment) nu se poate deduce faptul că operaţiunea era fictivă și că societățile au comportament de tip fantomă.”

”S-a arătat că din probele administrate în cauză a rezultat caracterul de firme fantome ale societăţilor (…) de la care inculpatul (…) a achiziţionat fictiv cantităţile de motorină, aceste societăţi nu aveau angajaţi, maşini şi utilaje necesare desfăşurării de relaţii comerciale. (…) S-a susţinut că (firma administrată de orădean – n.n.) nu poate justifica din punct de vedere comercial recurgerea la achiziţii de la societăţi intermediare şi că este mai rentabil să se cumpere de la rafinării pentru că şi societăţile intermediare trebuie să aibă un profit. S-a arătat că interpunerea unei societăţi fantomă în circuitul de aprovizionare înseamnă un TVA deductibil care să compenseze TVA-ul colectat. S-a arătat că tranzacţiile efectuate (între firmele menționate în dosar – n.n.) au sume de 188 lei la 26.000 litri motorină şi respectiv 246 lei la 29.000 litri de motorină, un profit mediu de 0,17% la aceste cantităţi. S-a considerat că nu se justifică un asemenea profit într-un raport comercial real”, arătau procurorii Parchetului Bihor.

”În acest sens chiar dacă utilizarea prezumțiilor este permisă pentru dovedirea situației de fapt, totuși simpla presupunere implicită a parchetului că societățile respective ar fi trebuit să dețină sedii mari, eventual cu puncte de lucru, care să fie menținute pe durata a mai mulți ani chiar după efectuarea tranzacțiilor, unde lucrează mulți angajați cu logistică aferentă, cisterne pentru transport combustibil etc. nu poate duce în mod neîndoielnic la concluzia că firmele respective erau tip fantomă. Astfel în primul rând mecanismul de desfășurare al tranzacțiilor a fost explicat atât de către inculpați cât și de către martori, fiind vorba de firme care intermediau comerțul cu produse petroliere. Mai mult așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, tranzacţiile realizate (…) au avut un caracter real şi s-au produs efectiv, aspect ce rezultă și prin prisma faptului că acestea au fost reflectate în acte juridice (contracte, facturi) şi evidenţiate în contabilităţile societăţilor. În raport de cele mai sus arătate, Curtea consideră că în cauză nu s-a dovedit la standardul probei dincolo de orie îndoială rezonabilă nerealitatea tranzacțiilor comerciale.”