Ocupația de asistentă personală care ajută o persoană cu handicap în
viața cotidiană poate fi rezervată persoanelor din aceeași grupă de vârstă | Hotărârea CJUE

AP Assistenzprofis este o societate germană specializată în asistența și consilierea persoanelor cu handicap. În anul 2018, această societate caută asistente personale pentru o studentă de 28 de ani pentru a o ajuta în toate aspectele vieții sale cotidiene. Anunțul indică „o preferință pentru persoanele cu vârste între 18 și 30 de ani”. O candidată care nu aparține acestei grupe de vârstă și a cărei candidatură a fost respinsă se consideră discriminată din cauza vârstei
sale.

Curtea Federală pentru Litigii de Muncă din Germania solicită Curții de Justiție să stabilească în ce măsură pot fi conciliate, în această situație, protecția împotriva discriminării legate de vârstă, pe de o parte, și protecția împotriva
discriminării bazate pe handicap, pe de altă parte.

În hotărârea sa din 7 decembrie, Curtea de Justiție subliniază că preferința pentru asistente personale dintr-o anumită grupă
de vârstă exprimată de persoana cu handicap este susceptibilă să promoveze respectarea dreptului său la autodeterminare.

În speță, legislația germană impune în mod expres satisfacerea dorințelor individuale ale persoanelor cu handicap în cadrul furnizării serviciilor de asistență personală. În consecință, persoanele în cauză trebuie să fie în măsură să
aleagă cum, unde și cu cine trăiesc. În acest context, pare rezonabil să se aștepte ca o asistentă personală care aparține aceleiași grupe de vârstă ca persoana cu handicap să se integreze mai ușor în mediul personal, social și universitar al acesteia din urmă.

Impunerea unei condiții de vârstă poate fi, așadar, necesară și justificată în raport cu protecția dreptului la autodeterminare al persoanei cu handicap în cauză.

“Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

Articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, citit în lumina articolului 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a articolului 19 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, care a fost aprobată în numele Uniunii Europene prin Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca recrutarea unei persoane care furnizează asistență personală să fie supusă unei condiții de vârstă, în temeiul unei legislații naționale care prevede luarea în considerare a dorințelor individuale ale persoanelor care au dreptul, din cauza handicapului lor, la servicii de asistență personală, dacă o astfel de măsură este necesară pentru protecția drepturilor și libertăților semenilor.”

Decizia CJUE: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=51B4E0F597DB3E11190D