SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
„Unii oameni apar în viaţa ta ca o binecuvântare. Alţii, ca o lecţie…” – Maica Tereza
De ce este România, la 30 de ani de la Revoluţie, în situaţia în care este? Ştim cu toţii (mai ales cei de peste 40 de ani); doar că „ei” şi urmaşii lor sunt mulţi, iar noi am fost şi vom rămâne… vox et praeterea nihil…
Membrii fostei Securităţi şi „sursele” acestora au devenit primii politicieni/ guvernanţi şi oameni de afaceri. Pentru că au avut: bani; un excepţional sistem relaţional-complice (inclusiv cu control extern); experienţa vizitelor în străinătate; informaţii „confidenţiale” care le-au asigurat protecţie. Ulterior, copiii lor au devenit voci ale societăţii civile… sătule de corupţie.
Profesorii de liceu te evaluau corect sau, după caz, te supra-evaluau doar dacă (le) plăteai meditaţii private, uneori săptămânale.
Accesul la o carieră universitară era exclusiv pentru foştii nomeclaturişti, iar ulterior, pentru membrii familiilor extinse ale acestora.
Vameşii şi poliţiştii de frontieră câştigau, din mită, (poate) mai mult decât contrabandiştii cu produse petroliere, alcool şi orice alte mărfuri (accizabile sau nu) pe care îi protejau (în principal) de Poliţie/ Fisc.
Ulterior, câştigurile au fost împărţite şi cu poliţiştii, în special cei de la „Economic”, dar şi cu alţii, după necesităţile bandiţilor.
Procurorii şi avocaţii erau parteneri în a „jupui” infractorii cu bani, prinşi în urma unor certuri sau neconcordanţe de moment.
Judecătorii „funcţionau” pe principiul „Cine merge fără bani de Lege, doar cu p…a se alege”, ba unii chiar etalau public acest motto.
Posturile din sistemul de stat (adică nelucrat – n.m.) scoase la concurs erau, de fapt, „ocupate” din momentul apariţiei sau vacantării.
Caietele de sarcini pentru lucrările din bani publici erau întocmite „după chipul şi asemănarea” firmei care trebuia să câştige.
Conducerile instituţiilor care nu… produceau bani erau atribuite doar unor persoane obediente, dar, în general, semidocte.
Medicii „de top” nu se… uitau la pacienţii care nu aveau 50-100 de mărci/ dolari/ euro, iar asta nu (şi) pentru intervenţii chirurgicale.
Jurnaliştii incomozi erau vânduţi „în viu” între patroni şantajişti sau „trompete” ale politicienilor/ guvernanţilor sau… înlăturaţi.
Şefii celor de mai sus erau, în primul rând, colectori şi distribuitori de bani, în sistem piramidal, către alţi şefi, până la Guvern(e).
Hoţii neprinşi plecaţi din „sistem”, în principal din cauza scăderii valorii câştigurilor ilicite, au devenit negustori cinstiţi, respectiv generaţia a doua de oameni de afaceri; sunt cei care, păstrându-şi năravul, fac tot ce pot pentru a eluda plata taxelor şi impozitelor şi se… împăunează cu realizările lor.
P.S. 1
Scuza aia cu „nu generalizaţi, nu (chiar) toţi erau aşa” nu ţine. Cei care nu erau „aşa” sunt la fel de vinovaţi, pentru că – din comoditate, laşitate sau prostie – au tolerat comportamentele deviante ale colegilor.
P.S. 2 Cum se comportă, astăzi, generaţia tânără? Cum a învăţat! Copiii de politicieni/ oameni de afaceri vor să facă politică şi să lucreze la Stat sau cu Statul; oamenii legii comit abuzuri „în numele dreptăţii” etc, etc.
Partajează acest conținut:
