Nicolae POP | Din nou, despre… istorie şi identitate

„Unii oameni apar în viaţa ta ca o binecuvântare. Alţii, ca o lecţie…” – Maica Tereza

Ce bucuroşi erau bunicii! Nepoţii crescuţi de ei – până la 7 ani – s-au întors în România după 10 ani de muncă în străinătate! Şi, ca mulţumire pentru educaţia primită, au hotărât să facă mici modificări la gospodăria încărcată de amintiri, pentru ca viaţa bătrânilor, câtă mai rămăsese, să fie mai bună!

Primul lucru, au betonat curtea. Ca să nu aibă emoţii că, la fiecare ploaie mai serioasă, se va căra noroi în casă – pe pantofi sau papuci. Plus că locul devenea util şi pentru spălarea maşinilor, atunci când era cazul.

Apoi, au scos din rădăcină via cea veche care se întindea peste toată curtea. Ca să nu se umple, în fiecare toamnă, curtea de frunze pe care se poate aluneca. Au montat, în schimb, o prelată din PVC, pentru puţină umbră.

A fost rândul gardului din lemn să fie înlocuit. Cu unul solid, din plăci prefabricate din beton. „Să nu intre toată lumea cu picioarele în intimitatea voastră. Şi a noastră, când mai venim pe aici…” Nici laviţa din uliţă n-a „supravieţuit”. „Să nu se adune toţi vecinii aici după-amiezele, să facă mizerie…”

Şi grădina a fost „modernizată”. Pentru că bunicii erau prea bătrâni să mai cultive pământul, iar pomii fructiferi – nestropiţi dintotdeauna – făceau fructe cam viermănoase, terenul a fost nivelat şi „optimizat” cu pomi noi şi tineri, „care, dacă sunt trataţi cum trebuie, fac fructe multe şi mari”. „Şi apoi, e plin ABC-ul de produse proaspete şi conservate, doar să le iei din raft…”

Reţeaua de alimentare cu apă din fântâna veche de când lumea a fost conectată la reţeaua comunală, nerecepţionată, dar funcţională. „Apa e sănătate, nu mai puteţi bea apă netestată. Cea de la reţea ar trebui să fie sigură!”

Bucătăria de vară, din chirpici, a fost placată cu polistiren, „să fie drepţi pereţii ăştia, că arată rău”. Peretarele cusute de mâinile bunicii au fost înlocuite cu „tablouri” moderne, de la magazinele de bricolaje. Cratiţelor de fontă le-au luat locul tigăi noi, ieftine şi mai practice. În locul prosoapelor din cânepă au apărut şerveţele de unică folosinţă. Radioul a fost înlocuit cu televizor HD, „că poate vă mai uitaţi la slujbe, pe Trinitas, să vedeţi mai bine”. Şi aşa mai departe…

Bunicii erau fericiţi… de entuziasmul şi fericirea nepoţilor. Şi totuşi, când aceştia au plecat, cu promisiunea că vor reveni cât de des vor putea, şi-au dat seama că au fost… mutaţi. Se vor obişnui oare în noua casă? Probabil…

P.S. Orice asemănare cu transformările prin care trece Oradea este exclusiv rodul imaginaţiei fiecăruia dintre voi!…