„Unii oameni apar în viaţa ta ca o binecuvântare. Alţii, ca o lecţie…” – Maica Tereza
O persoană aflată în campanie electorală pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean X – le cere alegătorilor nu numai voturi pentru ea, ci şi „majoritate” în legislativ, respectiv (şi) voturi pentru colegii de partid care candidează pentru funcţiile de consilieri judeţeni.
Conform logicii democrației, victoria în alegeri îți permite să-ţi pui în practică viziunea asupra modului în care să fie gestionat judeţul. Totuşi, cred eu, asupra unor lucruri/ situaţii nu e… normal să intervii unilateral; unele intervenții trebuie să fie negociate cu „opoziția” și să fie adoptate prin consens, beneficiind deci de o reprezentativitate cât mai largă, care să garanteze păstrarea „structurii” judeţului dincolo de ciclicitatea electorală.
Intervenţiile „structurale” impuse unilateral pot duce – de exemplu – la o „dictatură a majorității”, profund ilegitimă!!!
De ce ar crede CINEVA că, în lipsa unei majorităţi unilaterale, reprezentanţii unora dintre cetăţeni ar sabota măsurile destinate (exclusiv) binelui acestora din urmă? Sau de ce ar crede cineva că numai o majoritate unilaterală poate deţine „adevărul absolut” referitor la binele tuturor? De ce ar crede ALTCINEVA că, în cazul constituirii unei majorităţi, regimul democratic ar fi înlocuit cu un regim de privilegii, în detrimentul cetăţeanului?!
„Dictatura majorităţii” este inacceptabilă în democraţie sau „ascunde” frustrările unei minorităţi care a pierdut la vot?
Nu ştiu dacă există răspunsuri corecte, nici nu mi-am propus să le aflu. Mi-am propus, însă, să vă fac să vă gândiţi (şi) la altceva înainte de a merge la vot. Eu, personal, sunt adeptul dialogului permanent, pe toate subiectele, chiar dacă opțiunile majorității – firesc – vor prevala. Într-o democraţie liberală solidă, bazată pe alegeri libere şi corecte, orice majoritate trebuie să fie conştientă că şi ea va ajunge în opoziţie la un moment dat.
La final, vă invit pe toţi la vot! Din campania electorală care se încheie azi-mâine am înţeles (doar) că toţi ne vor binele, tot binele din lume şi numai binele; ce mai contează atunci cine va câştiga?…
Partajează acest conținut:
