În acest episod, vă prezentăm lista completă a „revoluţionarilor cu merite deosebite” orădeni, dar şi a celor contestaţi chiar de „colegii” lor. Cel mai controversat „revoluţionar” este Florian Serac, actualul director al S.C.T. Felix, care nu şi-a mai ridicat noul certificat de revoluţionar, emis în 2006…
Legea recunoştinţei
Potrivit Legii 341/2004, revoluţionarii se împart în mai multe categorii. Astfel, există „eroi-martiri” – cei care au plătit cu viaţa acest statut, „luptători-răniţi”, „luptători-reţinuţi” – cei care au fost arestaţi de forţele de represiune în urma participării la acţiunile din decembrie 1989, „luptători cu merite deosebite” – cei care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apărat până la data judecării lui Ceauşescu, precum şi cei care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului, ultima categorie fiind cea de „participant”.
Revoluţionarii orădeni sunt incluşi în categoria „luptătorilor cu merite deosebite”, dar sunt priviţi de către colegii lor din ţară cu ochi sceptici, pentru că oraşul de pe malurile Crişului Repede a fost ferit gloanţe, după cum o spun chiar ei.
Prin lege, „luptătorii cu merite deosebite” beneficiază, pe lângă o indemnizaţie lunară mai mare decât salariul mediu pe economie, şi de două terenuri – un hectar în extravilan şi 500 mp în intravilan (doar cei care nu au locuinţă proprietate personală). De asemenea, ei pot să cumpere sau să închirieze, cu prioritate şi fără licitaţie, spaţii comerciale din domeniul public, cu o suprafaţă maximă de 100 de metri pătraţi, şi au dreptul să contracteze credite ipotecare de maximum 20.000 de euro cu jumătate din dobândă subvenţionată de stat. S-a renunţat la scutirea de la plata impozitelor, însă cei care au venituri mici beneficiază de o „indemnizaţie reparatorie” în acest sens. Revoluţionarii mai au acces gratuit la medicamente, transport gratuit cu mijloacele de transport în comun şi 12 călătorii gratuite anual pe calea ferată, la clasa I, dus-întors, până în localitatea reşedinţă de judeţ.
Revoluţionari „pe hârtie”
La nivel naţional, „legea recunoştinţei” a… determinat apariţia câtorva mii de „revoluţionari”, persoane care nu au participat în niciun fel la manifestările din 1989, dar care, reuşind să dobândească certificate false, se bucură nemeritat de toate aceste privilegii.
În Oradea, cei care se pot numi revoluţionari sunt mai puţin numeroşi decât în oraşele-martir, însă şi aici, la fel ca în toată ţara, au apărut o mulţi de… eroi de după război. Există câteva exemple şi printre membrii Consiliului Judeţean Bihor al Frontului Salvării Naţionale, care au format, în 1992, Asociaţia revoluţionarilor orădeni. Unul este Viorel Sebastian, care a fost rănit la Timişoara, iar altul Liviu Rad, care a fost rănit la Aeroportul Oradea, ambii din greşeală! Din acest… motiv, cei doi au fost recompensaţi cu 3.000 mp de teren intravilan şi 7.000 mp de teren extravilan, respectiv 2.000 mp de teren intravilan şi 8.000 mp de teren extravilan, plus gratuităţi.
Contestat este şi preotul ortodox Gheorghe Nemeş, care se bucură de statutul de „revoluţionar cu merite deosebite” fiindcă, alături de preotul Dumitru Megheşan, ar fi rostit „Tatăl nostru” din balconul primăriei pe 22 decembrie, dar unii nu-şi mai amintesc de el.
Printre cei contestaţi se numără „miliţienii” Nicolae Balaciu, Liviu Gogoneaţă şi Aron Mateiaş, care au obţinut declaraţii favorabile şi au cerut să li se recunoască şi lor calitatea de luptători ai Revoluţiei. Ulterior, aceştia nu şi-au mai depus însă cerere de preschimbare a certificatului de revoluţionar, deoarece aveau dosarele prea… subţiri.
Renegatul
Cel mai controversat este însă Florian Serac, actualul director al S.C.T. Felix, care se află în continuare pe lista „revoluţionarilor cu merite deosebite” orădeni.
Potrivit contestatarilor săi, Serac a primit titlul ilegal, printr-un decret semnat de fostul preşedinte Ion Iliescu, cu care a fost coleg de partid, în ultimele zile de mandat, când acesta a acordat o mulţime de certificate de revoluţionar.
Cert este că, în data de 18 noiembrie 2006, când secretarul de stat Petrişor Morar, reprezentantul S.S.P.R., le-a înmânat bihorenilor participanţi la Revoluţie noile certificate de revoluţionar, eliberate în urma reverificării dosarelor, doi dintre aceştia au lipsit de la ceremonie, unul dintre ei fiind Florian Serac. Absentând de la festivitate, fostul parlamentar post-revoluţionar a recunoscut că participarea sa la Revoluţie a fost „pe hârtie”. „Serac nu s-a prezentat să-şi ia certificatul pentru că nu are nicio tangenţă cu Revoluţia”, explica, la acea vreme, Constantin Bozîntan, primul prefect al Bihorului după evenimentele din 1989, care l-a contestat în scris pe Serac.
Situaţia lui Florian Serac nu s-a clarificat nici până în prezent. Mai mult, unii dintre adevăraţii revoluţionari orădeni nici măcar nu au cunoştinţă de contestarea titlului acestuia. Cu toate acestea, „numele lui Serac se află încă pe listă, dar dumnealui face abstracţie de toate activităţile noastre”, ne-a declarat Mircea Bradu şi Radu Davidescu, ultimul fiind preşedintele Asociaţiei revoluţionarilor bihoreni.
După 20 de ani
La două decenii după Revoluţia din 1989, cei care, prin deciziile lor, au scutit Oradea de vărsare de sânge în acele zile de revoltă naţională, cei care, atunci, au colaborat pentru siguranţa orădenilor se contestă acum unii pe ceilalţi în şoaptă, din orgolii nejustificate sau pentru că unii nu-şi mai amintesc exact cine a luptat şi cine a stat pe margine…
Cu certificat sau fără, cei care au stat de strajă la instituţiile importante din oraş şi care au vegheat din clădirea Primăriei la integritatea municipiului Oradea şi a locuitorilor acestuia sunt pe drept cuvânt „revoluţionari cu merite deosebite”, care merită cinstiţi an de an.
Potrivit lui Mircea Bradu, „niciunul dintre adevăraţii revoluţionari orădeni n-a ajuns primar, prefect, deputat, senator”. Toţi au rămas dedicaţi profesiilor lor. „În numele lor au ajuns alţii, dintre care mulţi îi privesc doar cu condescendenţă. Pentru că revoluţionarii credeau sincer în destinul ţării”, spunea Bradu la împlinirea a 10 ani de la Revoluţie.
Pe de altă parte, eroii orădeni ai Revoluţiei din 1989 par să fie uitaţi. Despre cei patru martiri orădeni, care nu au toţi nici măcar străzi care să le poarte numele, în numărul următor…
I.B.
CITIȚI și Nicolae POP | A fost sau nu a fost? (I) | Nicolae POP | A fost sau nu a fost? (II) Nicolae POP | A fost sau nu a fost? (III)
Lista completă a „revoluţionarilor cu merite deosebite” orădeni îi cuprinde pe:
- Bradu Mircea Ioan
- Herman Laszlo
- Aron Ioan Marius
- Popa Horea Radu
- Nemeş Gheorghe
- Stanik Stefan
- Oprean Cornel
- Pop Gheorghe
- Kovacs Lucian
- Tirla Gheorghe
- Tirla Doru Laurenţiu
- Ciortin Augustin
- Ban Doru
- Bochiş Gheorghe
- Jurca Petru
- Jurjuţ Popoviciu Marieta
- Bar Florian
- Negruţ Pavel
- Lupea Liviu
- Gogoneaţă Liviu Constatin
- Sabo Mihaiu
- Raţiu Gheorghe
- Vâlceanu Dan
- Vulcu Daniel
- Davidescu Radu
- Toderaş Teodor
- Popoviciu Traian
- Bozîntan Constantin Gavril
- Flonta Aurel
- Manicea Gheorghe
- Bordei Ioan
- Kolompar Augustin
- Moş Teofil
- Florian Serac
În total, 58 de bihoreni deţin certificat de revoluţionar. Dintre aceştia, 33 sunt orădenii menţionaţi mai sus. Restul revoluţionarilor au obţinut certificatul în alte judeţe.
