Titlul problemei de drept: natura juridică a actului prin care conducătorul Inspectoratului de Poliţie Judeţean, după finalizarea în mod definitiv a plângerii contravenţionale formulate împotriva procesului-verbal de contravenţie, solicită contravenientului prin adresă să predea permisul de conducere, prin actul respectiv fiind adus la cunoştinţa contravenientului şi faptul că i se majorează suspendarea dreptului de conducere; competenţa de soluţionare a cererii de suspendare a efectelor unui astfel de act emis de conducătorul Inspectoratului de Poliţie Judeţean (Curtea de Apel Suceava/Tribunalul Suceava)
- Materia: drept administrativ și fiscal
- Subcategoria: alte tipuri de cauze
- Obiect Ecris: 4850, anularea act administrativ
- Act normativ incident: art. 103 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
- Cuvinte-cheie: contravenție, predare permis de conducere
Practica judiciară
Într-o opinie s-a apreciat că în acest mod reclamantul a învestit instanţa de judecată cu o cerere care are ca obiect, în esenţă, executarea unei sancţiuni contravenţionale complementare, aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, referitoare la instanţa competentă să controleze aplicarea şi executarea sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare, anume judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, în cauza de faţă Judecătoria (…).
S-a apreciat că actul invocat de către reclamant nu dă naştere, nu modifică şi nici nu stinge un raport juridic care să constea în suspendarea, printr-un al doilea act administrativ, altul decât procesul-verbal de contravenţie, exercitării dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice.
Adresa emisă de pârâtul conducătorul Inspectoratului de Poliţie Judeţean este o simplă operaţiune administrativă ulterioară, o simplă comunicare a unei situaţii de fapt şi de drept deja cunoscută de reclamant, respectiv un act privitor la modul de executare a unei sancţiuni contravenţionale complementare anterior aplicate şi majorate pentru nerespectarea unei dispoziţii legale privind executarea.
Se apreciază că nu are relevanţă, în acest context, faptul că reclamantul a înţeles să indice generic dispoziţiile Legii nr. 554/2004 ca temei de drept al cererii sale, câtă vreme parcursul procesual al plângerilor având ca obiect sancţiuni contravenţionale principale sau complementare pentru încălcarea regulilor privind circulaţia pe drumurile publice este clar conturat de dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002 şi O.G. nr. 2/2001, la care primul act normativ face trimitere, iar judecătorul este ţinut să soluţioneze litigiul conform regulilor de drept aplicabile.
Tribunalul reţine şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din regulatorul de competenţă pronunţat prin decizia 402/03.02.2015 în dosar 9342/95/2013, 315/86/2016.
Într-o altă opinie s-a apreciat că în cazul de faţă natura actului este una administrativă, competenţa de soluţionare aparţinând instanţei de contencios administrativ conform Legii 554/2004.
Opinia referentului
Nu a fost exprimată.
Opinia formatorului INM
Potrivit art. 96 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, reprezintă sancţiune complementară iar potrivit art. 97 alin. (1) lit. a), reţinerea permisului de conducere reprezintă o măsură tehnico-administrativă.
Măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere are natura juridică a punerii în executare a sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce (cf. paragrafului 62 din Decizia RIL nr. 8/2018).
Potrivit art. 103 alin. (1) din aceiaşi ordonanţă de urgenţă, [s]uspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule şi tractoare agricole sau forestiere se dispune: a) pentru o perioadă de 30 de zile, dacă titularul permisului de conducere a săvârşit contravenţii care cumulează 15 puncte de penalizare; b) (…); c) (…).
Într-o astfel de situaţie, contravenientul este obligat să se prezinte la unitatea de poliţie pe raza căreia domiciliază sau îşi are reşedinţa în sensul art. 231 alin. (2) ori, după caz, locuieşte, în situaţia persoanelor aflate la studii în România, în termen de 5 zile de la primirea înştiinţării scrise, pentru a preda permisul de conducere [art. 103 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2006].
În sfârşit, potrivit art. 103 alin. (7) din acelaşi act normativ, [n]eprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin. (6), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, prevăzută la alin. (1) lit. a) şi b).
Fiind o sancţiune complementară, devin incidente dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cum bine s-a observat în cadrul primei opinii exprimate în cadrul Tribunalului Suceava, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a litigiilor legate de această sancţiune (existenţă, întindere, executare) aparţine judecătoriei care are competenţa să judece plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal a cărui încheiere a atras aplicarea sancţiunii complementare (dacă sunt mai multe, va fi avut în vedere ultimul, deoarece acesta a atras aplicarea sancţiunii).
Actul juridic prin care este luată această măsură reprezintă, într-adevăr, act administrativ tipic [are toate trăsăturile reglementate de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004], aşa cum pare să afirme cea de-a doua opinie din cadrul Tribunalului Suceava, dar este esenţial că este emis în materie contravenţională, care este reglementată prin norme juridice derogatorii de la dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Considerând că natura juridică a actului reprezintă doar contextul adevăratei probleme (instanţa competentă să judece acţiunea îndreptată împotriva acestuia), propunem următoarea soluţie:
Instanţa competentă să judece în fond acţiunea îndreptată împotriva actului prin care se aplică persoanei care a săvârşit contravenţia, sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule şi tractoare agricole sau forestiere, este judecătoria competentă să soluţioneze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal a cărui încheiere a atras aplicarea sancţiunii complementare.
Punctul de vedere al Secției de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ
Cu unanimitate se susține soluția propusă în opinia formatorului INM.
Opinii exprimate de participanții la întâlnire:
Dezbaterile au purtat asupra naturii juridice a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, respectiv dacă aceasta reprezintă, în toate situațiile, o sancțiune contravențională complementară sau, în funcție de circumstanțele în care este dispusă, poate constitui o măsură administrativă distinctă, cu consecința calificării actului prin care este dispusă ca act administrativ de sine stătător, supus cenzurii instanței de contencios administrativ.
Au fost luate în discuție aspectele ce pot fi avute în vedere în aprecierea existenței unei legături de conexitate între măsura suspendării dreptului de a conduce un autovehicul și contravenția săvârșită de conducătorul auto, cu consecința reținerii caracterului de sancțiune complementară de natură contravențională a măsurii de suspendare a dreptului de a conduce și aplicării, în consecință, a dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, în ipoteza care face obiectul sesizării, respectiv reținerea permisului de conducere ca urmare a cumulului de puncte – art. 103 alin. (1) lit. a) și prelungirea suspendării dreptului de a conduce un autovehicul în temeiul art. 103 alin. (7) din nr. O.U.G. nr. 195/2002 – un argument în favoarea reținerii unei atare legături este dat de chiar dispozițiile art. 103 din O.U.G. nr. 195/2002, în cuprinsul căruia legiuitorul utilizează noțiunea de contravenient.
În susținerea legăturii de conexitate au fost reținute din dezbateri următoarele argumente:
- în absența contravenției nu ar fi survenit situația-premisă care a stat la baza dispunerii măsurii suspendării dreptului de a conduce un autovehicul (pasivitatea conducătorului auto, conduita ulterioară a administrației);
- măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere este legată de sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, fiind dispusă în vederea punerii în executare a acestei sancțiuni;
- sancțiunea suspendării dreptului de a conduce un autovehicul este calificată expres de legiuitor ca măsură complementară;
- în anumite situații, legiuitorul prevede expres dispunerea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce independent de aplicarea unei sancțiuni principale (de ex. ipoteza clasării și renunțării la urmărirea penală);
A fost exprimată și opinia conform căreia nu se poate reține o legătură de conexitate între contravenție și măsura suspendării dreptului de a conduce, ori de câte ori în lanțul de cauzalitate care a condus la aplicarea sancțiunii constând în suspendarea dreptului de a conduce s-a interpus o faptă distinctă de fapta contravențională ințială (de ex. conduita conducătorului auto care nu s-a prezentat în termenul prevăzut de lege pentru a preda permisul de conducere). De asemenea, s-a menționat că actul prin care se dispune suspendarea dreptului de conducere este analizat de unele instanțe ca act administrativ tipic, acesta fiind emis de o altă persoană decât agentul constatator care a încheiat procesul-verbal de contravenție.
Cu majoritate, a fost agreată soluția din opinia formatorului INM, apreciindu-se că ori de câte ori a fost săvârșită o contravenție, constatată printr-un proces-verbal de contravenție, suspendarea dreptului de a conduce un autovehicul are natura juridică a unei sancțiuni complementare în strânsă legătură cu contravenția, care atrage aplicarea dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. În consecință, în ipoteza supusă analizei, competența soluționării în fond a acțiunii aparține judecătoriei ce soluţionează plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal a cărui încheiere a atras, direct sau indirect, aplicarea sancţiunii contravenționale complementare.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului administrativ și financiar-fiscal – Curtea de Apel Iași, 23-24 mai 2019.
Partajează acest conținut:
