Ministerul Public a formulat un punct de vedere în cazul unui recurs în interesul legii care privește termenul de intrare în legalitate în cazul lucrărilor de construcții efectuate fără autorizație sau cu nerespectarea acesteia. În opinia instituției condusă de procurorul general Gabriela Scutea, acest termen nu este unul imperativ, ci are caracter de recomandare. ”Din reglementările în vigoare se observă că modalitatea de intrare în legalitate nu depinde, în mod exclusiv, de conduita ori de voinţa contravenientului, întrucât emiterea autorizaţiei de construire este atributul autorităţii locale”, se arată în opinia transmisă de Ministerul Public către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Punctul de vedere al Ministerului Public se referă la recursul în interesul legii prin care Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Alba Iulia solicită pronunţarea unei decizii de unificare a jurisprudenţei, în problema de drept vizând „Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 50/1991, respectiv dacă în ipoteza în care partea nu a demarat sau nu a finalizat, în termenul acordat, procedura de intrare în legalitate, iar autoritatea nu a obţinut o hotărâre de demolare a construcţiei, prevederile art. 28 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că termenul stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei este unul imperativ sau de recomandare?”
Potrivit actului de sesizare, în urma analizei jurisprudenţei s-a constatat că instanțele nu au avut un punct de vedere unitar, fiind conturate două opinii jurisprudenţiale, astfel:
Într-o opinie jurisprudenţială s-a considerat că termenul de intrare în legalitate stabilit în procesul verbal de constatare a contravenţiei nu este un termen imperativ pentru contravenient, ci un termen de recomandare, ceea ce înseamnă că partea se poate adresa autorităţii pentru intrarea în legalitate până la data sesizării instanţei în condiţiile art. 32 alin. (l) din Legea nr. 50/1991.
Într-o altă opinie jurisprudenţială, s-a apreciat că termenul de intrare în legalitate stabilit în procesul verbal de constatare a contravenţiei este un termen imperativ, având unic scop intrarea în legalitate a construcţiei edificate fără autorizaţie.
Apreciind că prima orientare este în litera și spiritul legii, procurorul general a arătat că ”din reglementările în vigoare se observă că modalitatea de intrare în legalitate nu depinde, în mod exclusiv, de conduita ori de voinţa contravenientului, întrucât emiterea autorizaţiei de construire este atributul autorităţii locale. (…) În considerarea faptului că protecţia interesului public și implicit prevenirea consecințelor negative se asigură prin condiţionarea emiterii autorizaţiei de construire de întrunirea cumulativă a unor cerinţe obiective, stabilite prin actele normative aplicabile, precum şi având în vedere că momentul obţinerii autorizaţiei de construire poate fi întârziat de conduita autorităţilor, se poate concluziona că termenul prevăzut de art. 28 din Legea nr. 50/1991 nu poate avea caracter imperativ.”
În punctul de vedere al Ministerului Public se mai arată că ”întrucât acest termen nu depinde exclusiv de comportamentul diligent al persoanei sancționate, iar toate demersurile efectuate ulterior, în scopul intrării în legalitate, comportă de cele mai multe ori termene îndelungate care pot excede perioadei prevăzute de lege, câtă vreme legea lasă la latitudinea organului constatator marja de apreciere cu privire la stabilirea în concret a termenului, nu se poate aprecia că acesta este un termen imperativ”.
DOCUMENT – Punctul de vedere formulat de Ministerul Public în problema de drept ce formează obiectul sesizării cu recurs în interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Alba Iulia, în dosarul nr.800/1/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
