Ministerul Justiției, despre hotărârea CJUE privind justiția din România: Proiectul de lege referitor la desființarea SIIJ se întemeiază pe argumentele pe care şi CJUE le-a reținut

Ministerul Justiției a publicat o analiză a hotărârii CJUE din 18 mai 2021 referitoare la statul de drept şi organizarea sistemului judiciar din România. Astfel, au fost făcute referiri la obligativitatea MCV, la numirile interimare în funcțiile de conducere de la Inspecția Judiciară și desființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, dar și la răspunderea materială a judecătorilor și dreptul Uniunii.

Extrase din analiza Ministerului Justiției:

1. Curtea a stabilit că Decizia 2006/928/CE  este obligatorie pentru România în toate elementele sale, adică atât în privința considerentelor (prin care instituirea MCV este justificată de imperativul remedierii deficiențelor din domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției) cât şi în privința „obiectivelor de referință” stabilite în sarcina României prin Anexă vizând, printre altele, garantarea unui proces judiciar mai transparent și totodată mai eficient şi continuarea, în baza progreselor realizate deja, a unor cercetări profesioniste și imparțiale cu privire la acuzațiile de corupție la nivel înalt, respectiv, adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire și combatere a corupției, în special în cadrul administrației locale.

Curtea de Justiție a UE a mai stabilit că România are obligația adoptării „măsurilor adecvate” pentru atingerea obiectivelor asumate privind reforma judiciară și lupta împotriva corupției, ținând seama în mod corespunzător, principiului cooperării loiale şi, în special, de recomandările formulate în rapoartele MCV, respectarea valorilor consacrate de articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană constituind o condiție pentru a beneficia de toate drepturile care decurg din aplicarea tratatelor în privința României.

2. Problema concordanței prevederilor legale interne din materiile numirilor interimare în funcțiile de conducere a Inspecției Judiciare și înființării Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție cu dreptul Uniunii a fost soluţionată tot din perspectiva caracterului obligatoriu al Deciziei 2006/928, pornindu-se de la constatarea că acest act al Comisiei acoperă sistemul judiciar din România în ansamblul său, precum și lupta împotriva corupției, obiective de referință a căror realizare concomitentă (iar nu separată) poate contribui la crearea unui sistem judiciar și administrativ caracterizat prin independență și imparțialitate.

După ce s-a remarcat că reformele intervenite în cursul anilor 2018 și 2019 au adus modificări legilor justiției, care au fost adoptate în cadrul negocierilor de aderare a României la UE, în scopul ameliorării independenței și a eficienței puterii judecătorești și care formează cadrul legislativ care guvernează organizarea sistemului judiciar în acest stat membru (iar această constatare semnifică, prin ea însăși, o constatare a încălcării principiul menținerii nivelului de protecție a valorilor Uniunii cu toate consecințele ce decurg de aici), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că dreptul Uniunii se opune unei reglementări precum O.U.G. nr. 77/2018 prin care Guvernul a făcut numiri interimare în funcțiile de conducere ale Inspecției Judiciare, fără respectarea procedurii normale de numire prevăzute articolului 67 alineatul (7) din Legea nr. 317/2004, atunci când această reglementare este de natură să dea naștere unor îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor și a funcțiilor acestui organ ca instrument de presiune asupra activității respectivilor judecători și procurori sau de control politic al acestei activități.

• Cu privire la concordanța cu dreptul Uniunii, a reglementărilor naționale prin care s-a înființat SIIJ, ca secție specializată în cadrul Ministerului Public cu o competență exclusivă de anchetare a infracțiunilor săvârșite de judecători și de procurori, CJUE a concluzionat că sunt contrare dreptului Uniunii reglementările care prevăd înființarea unei astfel de secții dacă acestea nu sunt justificate de imperative obiective și verificabile legate de buna administrare a justiției și nu garantează, pe de o parte, înlăturarea oricărui risc ca această secție să fie folosită ca instrument de control politic al activității respectivilor judecători și procurori, susceptibile să aducă atingere independenței acestora și, pe de altă parte, să se asigure că respectiva competență poate fi exercitată în privința acestora din urmă cu respectarea deplină a cerințelor care decurg din articolele 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil și 48 privind prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Curtea a stabilit (pct. 219) luând în considerare competențele, compunerea și funcționarea unei astfel de structuri, precum și de contextul național relevant că exemplele practice din activitățile SIIJ sunt de natură să confirme realizarea riscului ca această secție să se asemene unui instrument de presiune politică și să intervină pentru a schimba cursul anumitor anchete penale sau al unor proceduri judiciare privind, printre altele, fapte de corupție la nivel înalt într-un mod care ridică îndoieli cu privire la obiectivitatea sa. 

Apoi, CJUE cere expres ca înființarea unei astfel de secții specializate să fie însoțită de două tipuri de garanții: 1) prin care să fie eliminat orice risc ca secția să poată fie folosită ca instrument de control politic al activității judecătorilor și procurorilor susceptibil să aducă atingere independenței acestora și, 2) prin care să se garanteze  că atribuțiile SIIJ vor fi exercitate asupra judecătorilor și procurorilor anchetați cu respectarea deplină a dreptului la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, a prezumției de nevinovăție și a dreptului la apărare astfel cum acestea decurg din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

• Curtea a stabilit principii directoare importante şi în privința răspunderii materiale a magistraților subliniind că însăşi recunoașterea unei astfel de răspundere personală a judecătorilor pentru erorile judiciare pe care le săvârșesc presupune un risc de ingerință în independența lor, întrucât poate influența luarea deciziei.

Răspunderea materială a magistraților, astfel cum se regăseşte în Proiectul legii privind Statutul magistraților, este reglementată în linia concluziilor Curţii, în sensul diminuării rolului Ministerului Finanţelor (instituţie din afara autorităţii judecătoreşti), şi, corelativ, al creșterii rolului Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de garant al independenței justiţiei.

Ca un corolar al tuturor acestor concluzii, Curtea a constatat că principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări de rang constituțional a unui stat membru, astfel cum este interpretată de instanța constituțională a acestuia, potrivit căreia o instanță inferioară nu este autorizată să lase neaplicată din oficiu o dispoziție națională care intră în domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928 și pe care o consideră, în lumina unei hotărâri a CJUE, ca fiind contrară acestei decizii sau articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE.

DOCUMENT – Analiza Ministerului Justiției pe marginea hotărârii CJUE din 18 mai 2021: