text: lector univ. dr. Cristina Liana PUȘCAȘ
Matei Cselovszki s-a născut la 19 mai 1933, în Chișinău-Criș, județul Arad, într-o familie înstărită, de mici meseriași. La vârsta de 12 ani, mai exact pe data de 8 iunie 1945, i-a explodat, în față, o grenadă de război și a rămas infirm, fără trei degete de la mâna stângă și fără vedere parțială.
Preocupați de viitorul copilului lor, părinții hotărăsc că o viață de intelectual i se va potrivi mult mai bine tânărului Matei, din cauza handicapului său. Familia ia decizia să îi asigure o pregătire școlară temeinică, iar tânărul Matei a fost înscris la Gimnaziul Premonstratens din Oradea, apoi la Școala Pedagogică Mixtă Maghiară din Aiud.
Învățător, apoi director de școală în Deta (județul Timiș), Matei Cselovszki a fost trimis să-i convingă pe țărani să intre în colectiv. În schimb, acesta i-a sfătuit să se opună și, astfel, a intrat în atenția Securității, care l-a închis, pentru început, în pivnița școlii. Familia, în tot acest timp, nu a știut nimic de el. Revenit acasă, mama sa s-a înspăimântat atât de tare, încât i s-a făcut rău când şi-a văzut fiul cu hainele „franjuri de la bătăi”.
Nemairezistând persecuțiilor comuniste continue, pe 4 aprilie 1957 a încercat să fugă din țară, însă a fost prins la frontiera cu Iugoslavia, în comuna Topalea, și încarcerat, începând cu 9 aprilie 1957, potrivit Fișei Matricole Penale. A fost condamnat de către Tribunalul Militar Timișoara, prin sentința nr. 252/1957, la patru ani închisoare pentru infracțiunea de „trecere frontieră”. În toți acești ani, tatăl său nu a știut nimic despre el, iar, între timp, mama sa a murit. A trecut prin închisorile din Timișoara, Gherla și Jilava.
Butoiul de lemn – noaptea latrină, ziua folosit pentru transportul mâncării
Cselovszki Matei i-a povestit fiicei sale că butoiul de lemn, care noaptea era folosit ca și toaletă, ziua era utilizat pentru a transporta mâncarea deținuților. Meniul zilnic a constat, de obicei, în varză stricată, intestine de vită, ajungând să se îmbolnăvească de colecist.
Izolarea și inactivitatea fizică și mentală era o altă stare greu de îndurat în anii lungi de detenție. Pentru a-și trece timpul mai ușor, între cei patru pereți ai celulei, Matei Cselovszki a realizat o tablă de șah din firele de ață de la o zeghe, dar a și predat colegilor de celulă matematică, istorie și limbi străine. Nu o dată a fost prins jucând șah și bătut de mai multe ori, chiar și în aceeași zi.
O altă informație transmisă fiicei lui, era legată de faptul că deținuții erau scoși, iarna, în zăpadă în haine de vară, culcați în omăt, iar când se ridicau hainele înghețate se rupeau. Vara, în schimb, erau îmbrăcați în haine de iarnă. „Pentru comportamentul lui rebel a primit, în total, nu mai puțin de 69 de zile de izolare. În 29.04.1958 a primit 7 zile de izolare doar pentru că tușea, gardienii interpretând această tusă ca niște mesaje subliminale”, ne-a relatat Iolanda Săraru.
De la revolta de la Gherla, la domiciliul obligatoriu din pustietate
Pe 14 iunie 1958, Matei Cselovszki a participat la revolta de la Gherla. Pentru că și-a instigat colegii la nesupunere, i-a convins să refuze hrana, să blocheze intrările și geamurile, a primit 20 de zile de izolare la ”neagra”.
Cei patru ani de condamnare au expirat pe 7 aprilie 1961, însă „în ziua eliberării, când a ieșit pe poarta închisorii, cu gândul că în sfârșit va ajunge acasă, a fost prins de braț de doi gardieni înarmați, care l-au înștiințat că nu merge acasă, ci în Bărăgan, unde va primi locuință și loc de muncă”. I se stabilise, prin decizia M.A.I nr.16101/27.02.1961, doi ani de domiciliu obligatoriu, în comuna Lățești, raionul Fetești.
A fost azvârlit în mijlocul pustietății, în fața unei colibe construită din cocieni de porumb. Matei Cselovszki a fost obligat să sape, aproape nevăzător și cu trei degete amputate. În fiecare duminică trebuia să se prezinte la postul de miliție din localitate, vizite care, întotdeauna, s-au terminat cu bătaie.
Sătul de atât frig, foamete și umilințe, Matei Cselovszki s-a hotărât să evadeze. „S-a urcat pe tren, s-a ascuns în WC, iar când a văzut că au urcat milițienii, a ieșit pe scările exterioare ale trenului. Cine a călătorit spre Fetești, iarna sau primăvara, își poate imagina ce înseamnă să călătorești pe exteriorul trenului. La prima stație a sărit și a luat-o pe câmp. Era înghețat. S-a hotărât să se predea la următorul post de miliție, deoarece era mai mult mort decât viu. A doua zi, la prânz, a ajuns la Fetești, a intrat în curtea postului, l-a întâmpinat un milițian uriaș, robust. Era șeful de post”, povestește Iolanda Săraru.
Era ziua de Paște, iar milițianul i-a poruncit să nu povestească nimănui despre evadare și i-a oferit un ou și o bucată de șuncă. Revine la Lățești, unde un preot i-a oferit o sticlă de vin să se stropească pentru a se preface beat, însă milițienii nu au crezut această poveste și au continuat să îl bată.
Mama vitregă i-a cerut să-și ceară scuze partidului
După expirarea perioadei de domiciliu obligatoriu, Matei Cselovszki s-a întors acasă, la Arad, având 40 de kilograme, la cei 1,85 m ai săi. Aici, noua soție a tatălui, prietenă cu soția secretatului de partid din localitate, a încerat să-l forțeze să își ceară scuze partidului pentru faptele sale. A refuzat acest lucru și a rupt legătura cu familia și s-a mutat la Oradea.
Nu a mai fost primit în învățământ, dar nici nu i s-a permis să ocupe vreun post într-un birou, ținând cont de infirmitățile sale. „Ca să supraviețuiască a livrat covrigi, a lucrat în construcții, a cules fructe… Până într-un târziu când a reușit să se angajeze la Cooperativa Munca Invalizilor, dar doar ca muncitor necalificat”, ne-a relatat fiica sa. I s-a propus, în repetate rânduri, să colaboreze cu Securitatea, turnându-și colegii, însă a refuzat.
S-a căsătorit cu Estera Peto, născută la data de 26 mai 1953. Au avut împreună doi copii: Iolanda și Matei.
Imediat după Revoluția din decembrie 1989, împreună cu un coleg de detenție bihorean cu care a fost la Lățești, Aurel Budău, au pus bazele Filialei Bihor a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România. Întreaga activitate și-a dedicat-o foștilor colegi de suferință, găsindu-și sfârșitul chiar în biroul AFDPR din Oradea, pe 19 decembrie 2001.
BIBLIOGRAFIE:
- Arhiva personală Iolanda Săraru, fiica lui Cselovszki Matei;
- Arhiva IICCMER, fișe matricole penale Cselovszki Matei.
Cristina Liana PUȘCAȘ este doctor în Istorie, lector universitar la Universitatea din Oradea, vicepreședintele Asociației Cei 40 de Mucenici.
Mai multe date şi istorisiri puteţi găsi pe www.memoriarezistentei.ro
Doritorii pot sprijini Asociația Cei 40 de Mucenici
Datele Asociaţiei „Cei 40 de Mucenici”: CIF: 31340614; / COD IBAN: RO43BRDE050SV63246520500
Cel mai important proiect al Asociației este Memorialul Rezistență și Represiune în Bihor. http://www.memoriarezistentei.ro/memorialul-rezistenta-si-represiune-in-bihor/
