Articol elaborat de avocat Andrei Tărău, din cadrul Baroului Bihor– specializat în cauze de malpraxis medical
În prezent, tratamentul medical a devenit o „afacere” în comun, care implică atât medicul, cât şi pacientul. Decizia de a efectua un tratament medical poate fi luată doar prin cooperarea dintre cel care tratează şi cel tratat, ambele părţi implicate fiind legate prin încredere mutuală şi reciprocitate.
Principiul are la bază conceptul de autodeterminare, care stipulează faptul că fiecare individ este responsabil nu doar pentru propriile acțiuni, dar şi pentru propriul corp şi pentru ceea ce permite să se întâmple cu acesta. Prin urmare, orice decizie privind alegerea tratamentului aparţine pacientului, medicul său acţionând în calitate de consilier al acestuia.
Scopul principiului consimțământului informat este de a-i permite pacientul să ia în considerare, să cântărească şi să pună în balanţă beneficiile şi dezavantajele tratamentului medical propus, astfel încât să poată face o alegere rațională între acceptarea sau refuzul tratamentului. Utilizarea optimă a acestui principiu previne sau diminuează posibilitățile de eroare, neglijenţă, constrângere şi minciună şi încurajează o atitudine autocritică a medicului.
Potrivit legislației române (Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății), pentru a fi supus unui tratament medical, pacientului i se solicită acordul scris (consimțământul). Totuși, pentru a fi pe deplin legal, consimţământul pacientului trebuie să fie informat. Informarea implică cunoaştere, acceptare, apreciere, intenţie şi înţelegere. De aceea medicul este obligat să-i furnizeze pacientului toate informațiile necesare și utile legate de activitatea de prevenție, diagnostic și tratament.
Aceste informații trebuie să conțină: diagnosticul, natura şi scopul și modul de derulare al tratamentului, riscurile implicate de tratamentul propus, inclusiv efectele adverse, durerea şi disconfortul şi consecinţele/beneficiile tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile şi consecinţele/beneficiile lor, precum și prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului.
De asemenea, medicul trebui să se asigure că pacientul înțelege adevărata semnificație a informațiilor care i se oferă, precum și a terminologiei de specialitate – medicală sau juridică. Medicul are un rol activ în acest proces, aceasta însemnând că nu trebuie să aștepte întrebări din partea pacientului, ci să-i ofere explicații complete din proprie inițiativă.
Totodată, informaţiile trebuie să fie comunicate pacientului într-o manieră concordantă cu capacitatea sa de înţelegere, într-o formă care să maximizeze înţelegerea. Cu toate acestea, nu este nevoie ca pacientul să înţeleagă mai multe informaţii decât cele care sunt strict necesare pentru a lua o decizie într-un anumit caz.
Consimţământul medical este de două tipuri:
1. Consimţământ implicit (prezumat): atunci când un pacient solicită un consult medical, implicit acceptă că va fi examinat și suspus unor tratamente medicale. Acest consimțământ general acoperă etapele de bază ale actului medical și nu se răsfrânge asupra examinărilor din sfera genitală, a investigațiilor invazive, tratamentelor medicale agresive etc.
2. Consimțământ exprimat (specific): exprimă permisiunea specifică de a fi tratat printr-un anume act medical/chirurgical care prezintă riscuri potențiale și se va lua în scris pentru:
- intervențiile anestezice;
- intervențiile chirurgicale;
- intervențiile diagnostice invazive;
- tratamente medicale agresive (cortizon, citostatice, antihipertensive majore etc.);
- orice altă procedură medicală/chirurgicală cu risc potențial pentru viața pacientului sau integritatea sa corporală sau psihică.
Ori de câte ori prin intervenția chirurgicală se anticipează că se va produce o infirmitate sau pierdere de organ, este obligatoriu a se lua pacientului un acord special anterior operației.
În obținerea consimțământului informat există două situații particulare:
- în cazul pacientului inconștient sau incapabil de discuție sau de înțelegerea celor ce trebuie prezentate pentru obținerea consimțământului, se va apela la aparținători;
- situația în care prezentarea realității diagnosticului și a opțiunilor de urmat este atât de nocivă pacientului încât îi pot produce un rău mai mare decât intervenția însăși, un rău apt de a pune în pericol rezultatul intervenției sau chiar viața pacientului (exemplu, sinuciderea). Medicul, având obligația de a acționa numai în interesul pacientului, va trebui să ascundă realitatea de acesta, dar va păstra obligația de a prezenta întreaga situație aparținătorilor și de a obține de la aceștia consimțământul informat.
Din punct de vedere juridic, este esențialmente necesar ca acest consimțământ să fie precizat în cadrul unui formular special dedicat, care trebuie să balanseze protecția juridică atât de necesară medicului și spitalului în care se efectuează tratamentul cu drepturile pacientului.
Mai jos veți regăsi un exemplu de formular de consimțământ în vederea tratamentului, în concordanță cu cele mai multe dintre formele de consimțământ deja existente în majoritatea sistemelor medicale din Europa și SUA.
Comments 3