Liber la eutanasiere forțată în Olanda

În plină pandemie cu COVID-19, în care omenirea pretinde că se luptă pentru salvarea vieților, Olanda escaladează o nouă culme a crimei împotriva umanității, care l-ar face mândru chiar și pe Hitler, scrie evz.ro.

Acum 20 de ani, Curtea Supremă a Olandei a aprobat sinuciderea asistată a unei femei căzută pradă disperării din cauza morții copiilor săi.

Aceeași Curte hotăra marți, 21 aprilie, aproba explicit eutanasierea forțată a pacienților bolnavi de demență, dacă aceștia au solicitat să fie uciși înainte de a-și fi pierdut discernământul.

„Curtea Supremă a Olandei a hotărât că doctorii pot efectua în mod legal eutanasierea persoanelor cu demență avansată, care anterior și-au exprimat dorința aceasta în scris, chiar dacă acum ele nu mai pot confirma din cauza bolii. Hotărârea este una crucială în legislația olandeză privind eutanasia, care până acum impunea ca pacienții să își confirme solicitarea eutanasierii. Acest lucru nu a fost considerat posibil pentru bolnavii cu incapacitate mentală precum cei suferinzi de demență avansată”, scrie Reuters.

„Un doctor poate pune în aplicare o solicitare (prealabilă) scrisă de eutanasiere în cazul persoanelor cu demență avansată”, arată Curtea Supremă a Olandei în sumarul deciziei.

Ceea ce Reuters a omis să prezinte – și Curtea Supremă a considerat irelevant – este că în cazul în speță era vorba despre o femeie care s-a luptat pentru a nu fi ucisă.

Nu se menționează nici că doctorul a sedat bolnava înainte de a începe procedurile de eutanasiere a acesteia, și nici că același doctor a cerut membrilor familiei să o imobilizeze pe femeia care se zbătea, pentru a-i putea administra injecția letală.
Mai mult, pacienta menționase în instrucțiunile scrise anterior că dorea să decidă „când” a sosit momentul să fie ucisă – ceea ce nu s-a mai întâmplat.
„Alegerea” finală i-a aparținut unui doctor și familiei, încălcând cererea pacientei.

Decizia Curții Supreme duce „legislația morții” în Olanda „pe noi culmi de progres și civilizație”. Aceasta permitea deja infanticidul, eutanasia comună a cuplurilor căsătorite, uciderea bolnavilor mental, eutanasia legată de prelevarea de organe pentru transplant și injecția letală aplicată persoanelor cu handicapat.