În ședința din data de 29 octombrie 2024, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și ale art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
În esență, Curtea a reținut că legiuitorul, conform politicii sale penale, a adoptat o normă de incriminare a unei fapte asimilate celei de evadare, constând în sustragerea persoanei de la punerea în executare a mandatului de executare, prin trecerea a 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus executarea pedepsei. Totodată, prevederile art. II din legea criticată nu încalcă principiul neretroactivității, întrucât reglementează în domeniul propriu de aplicare a legii, respectiv de la data intrării sale în vigoare.
„Veste bunaă pentru statul român, veste proastă pentru fugari! Legea prin care fugarii vor fi pedepsiți și pentru evadare este constituțională! Adică la pedeapsa pe care o au se va adăuga și pedeapsa pentru evadare, anume între 6 luni și 3 ani. A fost soluția propusă de Ministerul Justiției și adoptată de Parlament. Statul român trebuie să aibă pârghii sănătoase pentru a combate fenomenul fugarilor. Vom continua lupta împotriva acestui flagel! În 2023, statul român a plătit peste 10 milioane de lei pentru acest lucru!
Anul acesta, pana la 1 octombrie am adus 618 de fugari. Justiția trebuie să meargă până la capăt!” a transmis ministra Justiției, Alina Gorghiu.
Înalta Curte de Casație și Justiție, autoarea sesizării, a susținut că prin această lege s-ar încălca dreptul la un proces echitabil şi cel la libertate individuală.
„Evadarea din starea legală de reţinere sau de deţinere se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Când evadarea este săvârşită prin folosire de violenţe sau arme, pedeapsa este închisoarea de la un an la cinci ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Se consideră evadare: a) neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deţinere, la expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate; b) părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat în exteriorul locului de deţinere; c) încălcarea de către persoana aflată în arest la domiciliu a obligaţiei de a nu părăsi imobilul ori nerespectarea de către aceasta a itinerarului sau condiţiilor de deplasare, stabilite potrivit legii. Se consideră evadare şi fapta persoanei condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii de a nu se prezenta la organul de poliţie în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei în termen de 7 zile de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a dispus executarea pedepsei”, prevede proiectul de lege.
Partajează acest conținut:
