Jurisprudență | Tribunalul Maramureș – Audierea în calitate de martori la momentul la care organul judiciar avea motive plauzibile pentru a bănui implicarea persoanelor respective în săvârşirea infracţiunilor

Audierea în calitate de martori la momentul la care organul judiciar avea motive plauzibile pentru a bănui implicarea persoanelor respective în săvârşirea infracţiunilor determină inechitatea procedurii şi încălcarea garanţiilor art. 6 CEDO. S-a constatat încălcarea dispoziţiilor care reglementează desfăşurarea procesului penal, respectiv art. 118 Cod procedură penală.

Prin Încheierea penală nr. 3843 din 30.10.2019, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Baia Mare în dosarul nr. 11498/182/2019/a1, s-au respins excepţiile şi cererile formulate de inculpaţii B.M.C., B.C.E. şi P.M.B.

În baza art. 346, alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 2696/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, privind pe inculpaţii B.M.C., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: lovire şi alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen. şi lovire şi alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.; B.C.E., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen. şi P.M.B., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a C.pen., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. S-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţi.

S-au respins restul solicitărilor formulate de inculpaţi prin apărător şi s-a dispus comunicarea încheierii Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, în vederea remedierii nelegalităților constatate, procurorul urmând a comunica potrivit articolului 345 alin. 3 C.pr.pen. în termen de 5 zile judecătorului de cameră preliminară soluția adoptată în raport de textul menționat anterior.

În considerentele acestei încheieri, s-au reţinut limitele şi specificul obiectului procedurii camerei preliminare, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispoziţiilor art. 342 C.pr.pen., norma care statuează asupra prerogativelor judecătorului de a verifica, după trimiterea în judecată, aspectele punctuale referitoare la competenţa instanţei sesizate prin rechizitoriu, legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi legalitatea efectuării actelor de către organul de urmărire penală.

Examinând susţinerile inculpaţilor cu privire la modalitatea de sesizare a organului de urmărire penală în raport de necesitatea formulării unor plângeri prealabile de către persoanele vătămate, s-a constatat că aceste susţineri sunt nefondate.

În data de 11.07.2017, persoanele vătămate au fost audiate de organele de urmărire penală, iar pe baza acestor plângeri şi a procesului-verbal de constatare s-a dispus prin ordonanţă începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de loviri sau alte violenţe prev. de art. 193 alin.2 C.pen.

Plângerea prealabilă, ca şi condiţie de procedibilitate şi pedepsibilitate, trebuie să conţină manifestarea de voinţă expresă a persoanei vătămate de a obţine tragerea la răspundere penală a făptuitorului. Prin urmare, clasificarea unui înscris ca plângere prealabilă se face după criterii de substanţă, nefiind esenţială denumirea înscrisului, ci manifestarea neechivocă de voinţă în sensul tragerii la răspundere penală a autorului.

Din cuprinsul înscrisurilor care conţin declaraţiile persoanelor vătămate, s-a constatat o astfel de manifestare de voinţă, făcându-se expres menţiunea că doresc să depună plângere penală faţă de persoanele care le-au agresat în noaptea de 9/10.07.2017, fiind astfel realizate toate condiţiile legale pentru sesizarea organelor de urmărire penală.

În ceea ce priveşte întocmirea proceselor-verbale de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect/inculpat, s-a constatat că nebararea calităţii aferente nu este de natură să aducă o vătămare a drepturilor inculpaţilor, în privinţa tuturor inculpaţilor întocmindu-se procese-verbale prevăzute de lege, cu aducerea la cunoştinţă a faptelor pentru care sunt cercetaţi şi a încadrării juridice, precum şi a drepturilor procesuale, realizându-se astfel în mod corespunzător informarea prevăzută de lege.

Inculpaţii au invocat încălcarea dispoziţiilor art. 118 C.pr.pen. în administrarea probatoriului în cursul urmăririi penale şi au solicitat înlăturarea declaraţiilor date în calitate de martori, anterior dobândirii calităţii de suspecţi/inculpaţi.

Potrivit art. 282 Cod procedură penală, încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului doar atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului şi care trebuie dovedită, vătămarea drepturilor procesuale nefiind prezumată de lege. Aşadar, nulitatea relativă este condiţionată de dovedirea unei vătămări procesuale, care, în plus, să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Potrivit art. 118 Cod procedura penala „declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligaţia să menţioneze cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală anterioară”.

În cauză, inculpaţii au fost iniţial audiaţi în calitate de martori la data de 13.09.2018 şi 19.09.2018, în condiţiile în care probatoriul releva o eventuală implicare în comiterea faptelor de lovire ce făceau obiectul urmăririi penale. Prin raportare la situaţia concretă, judecătorii de cameră preliminară din cadrul tribunalului au apreciat că audierea în calitate de martori la momentul la care organul judiciar avea motive plauzibile pentru a bănui implicarea persoanelor respective în săvârşirea infracţiunilor, determină inechitatea procedurii şi încălcarea garanţiilor art. 6 CEDO.

S-a constatat astfel o încălcare a dispoziţiilor care reglementează desfăşurarea procesului penal, respectiv art. 118 C.pr.pen., şi cum declaraţiile inculpaţilor, audiaţi anterior în calitate de martori, sunt depuse la dosarul de urmărire penală, completul de judecători de cameră preliminară a constatat nulitatea acestora şi a dispus eliminarea lor fizică de la dosar, aceasta cu atât mai mult cu cât declaraţiile nici nu sunt menţionate în rechizitoriu la capitolul mijloace de probă.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 22/2018 prevede că dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „excluderea probei” din cuprinsul lor se înţelege şi eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei. Prin decizia anterior menţionata, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Cod procedura penala şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care, prin sintagma „excluderea probei”, din cuprinsul lor, se înţelege şi eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei. Pentru a ajunge la acest raţionament Curtea a statuat  că „menţinerea mijloacelor de probă în dosarele cauzelor penale, după excluderea probelor corespunzătoare acestora, ca urmare a constatării nulităţii lor, este de natură a influenţa percepţia judecătorilor, învestiţi cu soluţionarea acelor cauze, asupra vinovăţiei/nevinovăţiei inculpaţilor şi de a-i determina să caute să elaboreze raţionamente judiciare într-un sens sau altul, chiar în lipsa posibilităţii invocării, în mod concret, a respectivelor probe în motivarea soluţiilor, aspect de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie a persoanelor judecate”. Acest raţionament este în acord cu respectarea prezumţiei de nevinovăţiei privită ca un corolar al dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO.

Prin adresa din 2 martie 2020, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a comunicat completului de judecători de cameră preliminară din cadrul tribunalului că îşi menţine dispoziţia de trimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Potrivit art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet în următoarele situaţii:
a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. 3, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii
b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale
c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. 3 sau  nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii.

Conform art. 346 alin. 4 Cod procedură penală, în toate celelalte cazuri în care s-au constatat neregularităţi ale actului de sesizare, s-au exclus una sau mai multe probe administrate ori s-au sancţionat, potrivit art. 280-282 Cod procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii.

Faţă de cele de mai sus, judecătorii de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, au constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul 2696/P/2017 din 26.08.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, în cauza privindu-i pe inculpaţi, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală şi vor dispune începerea judecăţii în dosarul nr. 11498/182/2019/a1 al Judecătoriei Baia Mare.

În temeiul art. 275 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.