Jurisprudența ÎCCJ | Recurs în casaţie. Fals material în înscrisuri oficiale. Situație premisă. Complicitate materială

Hotărârea instanței de apel prin care se statuează definitiv asupra existenței infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale (în sensul că permisul de conducere grecesc a fost falsificat de persoane necunoscute) reprezintă situația premisă pentru stabilirea semnificaţiei penale a faptei complicelui. Furnizarea de către inculpat unei persoane, a datelor sale personale și a fotografiei, precum şi a unei sume de bani sunt acte materiale care facilitează în plan obiectiv comiterea acţiunii tipice de falsificare de către persoana cu identitate necunoscută, fapta acestuia constituind act de complicitate materială.         

 În temeiul art. 45 alin. 5, art. 65 alin. 1 C. pen., raportat la art. 66, alin. 1 lit. a, b C. pen., a fost aplicată inculpatului O. pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică, de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Prin decizia penală nr. 1426 din 10 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. 13917/211/2020, Curtea de Apel C. – Secţia penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O. împotriva sentinţei penale nr. 694/28.09.2020 a Judecătoriei C.

– în data de 08.03.2019, în jurul orei 23:20, a condus autoturismul marca Mercedes-Benz, fără a poseda permis de conducere, iar la intersecţia semaforizată nu a respectat culoarea roşie a semaforului, fiind oprit de organele de poliţie, ocazie cu care acesta s-a legitimat şi a prezentat poliţistului permisul de conducere grecesc seria 549910182, 4 despre care ştia că este fals, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C. pen. , şi uz de fals, prevăzută de art. 323 alin. 1 C. pen. ;

– la data de 09.06.2019, în jurul orei 01:50, a condus autoturismul marca Volvo cu nr. de înmatriculare ………., în  mun. C.N. , fără a poseda permis de conducere şi având o alcoolemie de 0,86 g/l alcool pur în sânge şi din cauză că nu a păstrat o distanţă de siguranţă a intrat în coliziune cu auto marca Dacia cu nr. de înmatriculare …… determinând vătămarea corporală a numitului X., iar la sosirea organelor de poliţie, le-a prezentat acestora permisul de conducere grecesc seria 549910182, despre care ştia că este fals, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 323 alin. 1 C. pen., conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. 1 C. pen. ;

– la data de 26.03.2020, în jurul orei 16:40, a condus autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare ….., în mun. C.N, fără a poseda permis de conducere, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1C. pen. , cu aplic. art. 44 alin. 1C. pen. ;

– la data de 23.06.2020, în jurul orei 17:53, a condus autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare …….., pe drumul naţional IF E81, fără a poseda permis de conducere, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C. pen. , cu aplicarea art. 44 alin. 1 C. pen. ;

La data de 20 ianuarie 2021, condamnatul O. a declarat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 1426 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel C. – Secţia penală, prin apărător ales.

Constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul O. împotriva deciziei penale nr. 1426 din data de 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția penală, a fost introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin.1 şi 6 C. proc. pen. , dar şi pe cele prevăzută de art. 437 raportat la art. 438 C. proc. pen. , prin încheierea din data de 26 martie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac, reținându-se, în esență, că, formal, analiza aspectelor antamate de inculpat se circumscriu în conţinut dispoziţiilor art.438 alin.(1) pct.7 C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul O. în limitele prevăzute de art. 442 alin. 1 şi 2 C. proc. pen. , Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauza de faţă, recurentul inculpat O. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. 1 pct. 7C. proc. pen. ( potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării atunci când „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”), susținând, în esență, că fapta reținută prin decizia recurată nu corespunde tiparului obiectiv al infracțiunii prevăzute de art. 48 alin. 1 raportat la art. 320 alin. 1 C. pen., deoarece participaţia penală a complicelui este condiţionată de fapta autorului, iar în lipsa unei hotărâri care să statueze asupra existenţei acesteia, nu se poate stabili tipicitatea faptei complicelui.

Se mai reţine că această contribuţie a complicelui trebuie să fie efectivă, iar atunci când participantul efectuează un act material care facilitează în plan obiectiv comiterea acţiunii tipice, fapta acestuia constituie act de complicitate materială.

Cu alte cuvinte, săvârşirea faptei tipice de către autor reprezintă situaţia premisă pentru stabilirea semnificaţiei penale a faptei complicelui, întrucât în lipsa unei fapte care să aparţină ilicitului penal prin trăsături şi conţinut, sprijinul dat de complice nu ar avea relevanţă penală.

Falsul material în înscrisuri oficiale este definit de art. 320 alin. (1) C. pen. astfel: ”(1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.”

Înalta Curte reţine că, sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracţiuni constă într-o acţiune de falsificare prin alterare sau / şi prin contrafacere, iar pentru existenţa infracţiunii este necesar ca actul astfel falsificat să fie apt să producă consecinţe juridice.

În cauza de față, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 320 alin. (1) C. pen. , constă în aceea că, în prima parte a anului 2019, inculpatul O. a furnizat unei persoane datele personale şi fotografia sa, respectiv o sumă de 1000 euro, pentru obţinerea permisului de conducere grecesc cu seria 549910182, falsificat de persoane necunoscute.

Ca atare, instanţa de apel a statuat definitiv în sensul că permisul de conducere grecesc cu seria 549910182 a fost falsificat de persoane necunoscute, aceasta constituind situaţia premisă pentru stabilirea semnificaţiei penale a faptei complicelui.

În ceea ce priveşte contribuţia recurentului O., în calitate de complice la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., se reţine că aceasta a fost una efectivă, inculpatul furnizând unei persoane datele sale personale şi fotografia sa, precum şi o sumă de bani, respectiv 1000 euro. Aşadar, recurentul, prin actele materiale astfel efectuate, a facilitat în plan obiectiv comiterea acţiunii tipice de către persoana cu identitate necunoscută.

De altfel, se notează că judecata în faţa primei instanţe s-a desfăşurat conform procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) şi art. 375 C. proc. pen.  (procedura în cazul recunoaşterii învinuirii), la termenul de judecată din data de 25 septembrie 2020, recurentul, prin declaraţia dată în calitate de inculpat în faţa Judecătoriei, recunoscând în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi pentru care a şi fost condamnat.

În ceea ce priveşte critica inculpatului vizând lipsa unei hotărâri care să statueze asupra existenţei faptei autorului pentru a se putea stabili tipicitatea faptei complicelui, Înalta Curte reţine, contrar susţinerilor recurentului, că această condiţie nu a fost prevăzută de legiuitor şi nu conduce ab initio la concluzia că nu există fapta autorului. Interpretarea acestei dispoziții în sensul dorit de către recurent ar reprezenta o adăugare la lege şi, implicit, o încălcare a principiului legalității.

 În cauza pendinte, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, instanţa de apel a stabilit cu autoritate de lucru judecat că fapta autorului infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. 1 C. pen. , există şi constă în contrafacerea permisului de conducere grecesc cu seria 549910182, falsificat de persoane necunoscute.

 Se mai reţine că nemulțumirile recurentului vizând calificarea juridică a faptelor pentru care a fost condamnat excedează cenzurii pe calea recursului în casație al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. În plus, în încheierea de admitere în principiu s-au stabilit limitele în care poate fi analizat pe fond recursul în casație pendinte.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. , Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul în casație formulat.