Jurisprudența ÎCCJ | Contestație în anulare. Comunicarea hotărârii pronunțate în recurs. Termenul de exercitare a căii extraordinare de atac

Din interpretarea literală şi gramaticală a dispozițiilor art. 506 alin. (1) Cod procedură civilă reiese că în ipoteza în care hotărârea a fost comunicată părţii, termenul pentru exercitarea contestaţiei în anulare este de 15 zile care începe să curgă de la comunicarea hotărârii.

Termenul de un an prevăzut de art. 506 Cod procedură civilă este un termen limită obiectiv, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii şi nu dă posibilitatea părţilor să opteze în a formula contestaţia în anulare în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la data rămânerii definitive, fiind un termen aplicabil în situaţia în care nu s-a efectuat actul procedural al comunicării hotărârii atacate.

Analizând excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, invocată prin întâmpinare de intimatul A., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 506 alin. (1) Cod procedură civilă prevăd: „Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă ”.

Din interpretarea literală şi gramaticală a prevederilor legale redate reiese că în ipoteza în care hotărârea a fost comunicată părţii, termenul pentru exercitarea contestaţiei în anulare este de 15 zile care începe să curgă de la comunicarea hotărârii.

În cauza de faţă, se constată că potrivit înscrisurilor ataşate la dosarul nr. x/93/2014* al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, decizia civilă nr. 1038 din 4.06.2020,  pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă, care face obiectul prezentei căi de atac, a fost comunicată pârâtei B. la data de 11.12.2020, moment de la care, în aplicarea prevederilor anterior arătate începe să curgă termenul de 15 zile pentru exercitarea contestaţiei în anulare.

Conform dispoziţiilor art. 181 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă: „Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (…) 2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte;“

În aplicarea dispoziţiilor art. 181 alin.1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, termenul pentru declararea contestaţiei în anulare s-a împlinit la data de 28.12.2020. Or, contestatoarea a promovat această cale extraordinară de atac împotriva deciziei contestate la data de 4.06.2021 (aşa cum rezultă din ştampila aplicată pe cerere odată cu înregistrarea acesteia la instanţă).

Aşadar, în speţă, contestaţia în anulare a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) Cod procedură civilă, calculat potrivit art. 181 Cod procedură civilă.

Termenul de un an prevăzut de art. 506 Cod procedură civilă este un termen limită obiectiv, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii şi nu dă posibilitatea părţilor să opteze în a formula contestaţia în anulare în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la data rămânerii definitive, fiind un termen aplicabil în situaţia în care nu s-a efectuat actul procedural al comunicării hotărârii atacate, contrar celor susţinute de către contestatoare.

Potrivit art. 185 Cod procedură civilă, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Pe de altă parte, examinând contestaţia în anulare în raport de excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarului D. invocată, prin întâmpinare, de intimatul A., Înalta Curte reține următoarele:

Art. 80 alin. (1) Cod procedură civilă stabilește regula potrivit căreia părțile își pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Instituția reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplinește acte de procedură în numele şi pe seama unei părți din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct față de parte.

Excepția lipsei calității de reprezentant, ca excepție de procedură absolută, inițial dilatorie, care poate avea efect dirimant, dar care poate fi acoperită prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisului din care rezultă limitele legale ale reprezentării, vizează puterea de reprezentare a celui care a formulat cererea în numele părții.

Conform dispozițiilor art. 82 alin. 1 din Codul de procedură civilă „Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată”.

În cauza de față, se constată că cererea de contestație în anulare a fost formulată prin mandatar D., fără ca la dosar să fie depusă dovada mandatului din partea contestatoarei pentru exercitarea prezentei căi de atac.

Intimatul A. a depus întâmpinare prin care a invocat, printre altele, excepţia calităţii de reprezentant al numitului D.

La data de 27.09.2021, în probarea calităţii de mandatar, contestatoarea a depus hotărârea nr. 2 din 15.11.2016, emisă de consiliul director, prin care numitul D., în calitate de preşedinte al Consiliului Director şi membru al Asociaţiei Salariaţilor din cadrul S.C. B. S.A., a fost ales să reprezinte interesele asociaţiei şi a membrilor săi în vederea finalizării operaţiunilor de lichidare a societăţii.

În argumentarea calităţii de mandatar al numitului D., contestatoarea a învederat că faţă de împrejurarea că, ulterior momentului dizolvării societăţii, care a intervenit în anul 2015 şi până în prezent, au fost desemnaţi, în mod succesiv, mai mulţi lichidatori judiciari, care nu şi-au îndeplinit atribuţiile ce le reveneau, şi în lipsa unor norme legale care să reglementeze posibilitatea tragerii la răspundere a lichidatorilor judiciari pentru neîndeplinirea sarcinile ce le revin, D., în calitate de fost preşedinte al Asociaţiei Salariaţilor din cadrul S.C. B., a fost cel care a preluat atribuţiile lichidatorilor judiciari, inclusiv aceea de reprezentare a contestatoarei în raporturile cu terţii, aspect de altfel, „agreat de către instanţele de judecată cu ocazia litigiilor derulate de-a lungul timpului, chiar în lipsa unui mandat de reprezentare.”

 Or, faptul că lichidatorii judiciari desemnaţi să reprezinte interesele contestatoarei nu şi-au exercitat atribuţiile ce le reveneau potrivit legii, aşa cum se susţine, în opinia Înaltei Curţi nu poate reprezenta o împrejurare care să justifice recunoaşterea calitaţii de mandatar al numitului D. în prezenta cauză, cu nesocotirea normelor care reglementează reprezentarea părţilor în procesul civil, în absenţa oricărei dovezi privind existenţa unui mandat acordat de contestatoare acestuia pentru exercitarea prezentei contestaţii în anulare, ca de altfel, nici pretinsa inexistenţă a unor norme legale care să permită constrângerea lichidatorilor judiciari pentru exercitarea prerogativelor ce le revin. Aceasta întrucât potrivit dispozițiilor art. 85 alin. 3 din Codul de procedură civilă „Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei”.

Astfel că, în lipsa unui atare înscris, nu se poate prezuma existența unui mandat de reprezentare juridică din partea contestatoarei pentru D. în vederea formulării prezentei căi extraordinare de atac, cum nici faptul că „instanţele de judecată au agreat această reprezentare pentru a debloca o situaţie de care Asociația Salariaților din cadrul B. nu se făcea vinovată“ nu poate constitui un argument apt a acoperi lipsa dovezii calităţiii de mandatar al numitului D.

În ceea ce priveşte hotărârea nr. 2 din 15.11.2016, emisă de consiliul director, prin care numitul D., în calitate de preşedinte al Consiliului Director şi membru al Asociaţiei Salariaţilor din cadrul S.C. B. S.A. a fost ales să reprezinte interesele asociaţiei şi a membrilor săi în vederea finalizării operaţiunilor de lichidare a societăţii, Înalta Curte constată că prin această hotărâre numitului D. nu a fost mandatat de către contestatoare să reprezinte interesele acesteia în instanţă, iar pe de altă parte, prezentul demers judiciar nu vizează finalizarea demersurilor de lichidare a societăţii, care au fost  încheiate încă din anul 2015. 

Totodată, contrar celor susţinute de către contestatoare, Înalta Curte constată că recursul soluţionat prin decizia care face obiectul prezentei căi de atac, a fost exercitat de Asociația Salariaților din cadrul B., prin lichidator judiciar C.

În consecință, Înalta Curte reține că cererea de contestație în anulare formulată în numele contestatoarei împotriva deciziei civile nr. 1038 din 4.06.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă, a fost formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, aşadar, de o persoană care nu îndeplineşte condiţiile de a formula contestaţie în anulare în numele altei persoane.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte a respins contestaţia în anulare declarată de contestatoarea Asociaţia Salariaţilor din cadrul S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1038/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I civilă, ca tardiv formulată.