Jurisprudența ÎCCJ | Cerere de revizuire formulată împotriva unei sentințe pronunțate într-un litigiu de asigurări sociale. Greșita alcătuire a instanței de revizuire

Cerere de revizuire formulată împotriva unei sentințe pronunțate într-un litigiu de asigurări sociale. Greșita alcătuire a instanței de revizuire. Incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

Articole incidente: C. proc. civ. din 1865, art. 304 pct. 1, art. 322 pct. 7, art. 326, art. 328 | Legea nr. 304/2004, art. 54 alin. (1), art. 55 alin. (1)

Revizuirea este o cale extraordinară de retractare, care, potrivit art. 326 C. proc. civ., se soluționează potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.

Fiind o cale de atac de retractare, și nu de reformare, instanța învestită cu soluționarea ei nu poate avea o altă compunere decât instanța care a pronunțat hotărârea atacată, întrucât scopul revizuirii este acela de a determina, în cazurile anume prevăzute de lege, revenirea asupra soluției pronunțate, iar acest scop nu poate fi atins decât dacă instanța, în ipoteza admiterii revizuirii, are aceeași compunere ca și cea care a pronunțat hotărârea revizuită.

Astfel, în cazul în care hotărârea împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este o sentinţă pronunţată într-un litigiu privind asigurările sociale, instanța de revizuire trebuie să aibă aceeași compunere ca instanța care a pronunțat sentința atacată, întrucât este chemată să se pronunțe în primă instanță, printr-o sentință supusă recursului ca și sentința atacată, (potrivit dispozițiilor art. 328 C. proc. civ.), anume dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.

Prin urmare, în cazul în care instanța de revizuire a soluționat cererea de revizuire în complet de trei judecători, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 55 alin. (1) raportat la art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, devine incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. –I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, decizia nr. 1872 din 7 octombrie 2020

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2/2020 pe rolul Curții de Apel Bucureşti, Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la 22 ianuarie 2020, A. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea sentinţei nr. 1170 din 18 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/3/2018, susținând că aceasta este potrivnică sentinţei nr. 1361 din 13 februarie 2012, pronunţată de aceeași instanță în dosarul nr. y/3/2010.

Prin decizia nr. 26/2020 din 10 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că nu este îndeplinită cerința referitoare la hotărâri potrivnice pronunțate în „una și aceeași pricină”, cauzele soluționate prin hotărârile definitive invocate vizând pretenții diferite.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii în temeiul art. 304 pct. 1, 5 și 9 C. proc. civ. de la 1865.

În motivarea recursului, a susținut că cererea de revizuire se judecă în complet de fond, nicidecum în complet de recurs, iar denumirea corectă a hotărârii este sentință civilă.

Recurentul a mai relevat faptul că dispozitivul deciziei recurate este imperfect, atâta vreme cât cererea de revizuire trebuia respinsă doar împotriva sentinței civile nr. 1170 din 18 februarie 2019 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/3/2018.

A mai susținut că instanța nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului și că a apreciat în mod eronat că nu sunt întrunite condițiile triplei identități de obiect, cauză și părți, recurentul dezvoltând pe larg argumente privind îndeplinirea acestora.

Față de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte a apreciat că recursul este fondat pentru următoarele considerentele:

Obiectul prezentului recurs îl constituie decizia nr. 26/2020 din 10 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, într-o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Hotărârea împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire este sentinţa nr. 1170 din 18 februarie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/3/2018, într-un litigiu privind asigurările sociale.

Revizuirea este o cale extraordinară de retractare, care, potrivit art. 326 C. proc. civ., se soluționează potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.

Fiind o cale de atac de retractare și nu de reformare, instanța învestită cu soluționarea ei nu poate avea o altă compunere decât instanța care a pronunțat hotărârea atacată, întrucât scopul revizuirii este acela de a determina, în cazurile anume prevăzute de lege, revenirea asupra soluției pronunțate, iar acest scop nu poate fi atins decât dacă instanța, în ipoteza admiterii revizuirii, are aceeași compunere ca și cea care a pronunțat hotărârea revizuită.

Nu există nicio dispoziție legală care să prevadă un regim derogatoriu, din perspectiva alcătuirii completului, în cazul revizuirii întemeiate pe potrivnicia de hotărâri.

În speță este supusă revizuirii întemeiate pe art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. o sentință pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/3/2018, într-un litigiu privind asigurările sociale.

Art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 prevede: „cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale”.

Art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 republicată reglementează constituirea completelor pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale, arătând că acestea se constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari.

În acest context, instanța de revizuire trebuia să aibă aceeași compunere ca instanța care a pronunțat sentința atacată, întrucât era chemată să se pronunțe în primă instanță, printr-o sentință supusă recursului ca și sentința atacată, (potrivit dispozițiilor art. 328 C. proc. civ.), anume dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.

În cauză, la soluționarea cererii de revizuire completul de judecată nu a fost constituit în condițiile de la art. 55 alin. (1), raportat la art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, curtea de apel încălcând normele imperative privind compunerea instanței, anume într-un complet format din trei judecători și, în plus, pronunțând o decizie, deși trebuia să pronunțe o sentință.

Astfel, instanța de revizuire a soluționat cauza cu încălcarea art. 304 pct. 1 C. proc. civ., întrucât instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, motiv de nelegalitate care atrage casarea hotărârii, conform prevederilor art. 312 alin. (3) din același Cod.

Având în vedere argumentele expuse, nu se mai impune analizarea celorlalte critici invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 și ale art. 3041 C. proc. civ., câtă vreme soluția preconizată este una de casare a hotărârii în întregul ei, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare de către o instanță legal alcătuită.

În temeiul art. 312 alin. (1) – (3), raportat la art. 304 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul declarat, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra cererii de revizuire într-un complet de judecată alcătuit potrivit dispozițiilor legale evocate în considerentele ce preced.

Această speță este cuprinsă în Buletinul Jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – culegere de decizii pe anul 2020.