Texte de lege incidente: Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, rep.: art. 107 alin. (1), art.113 alin. (1) pct. 3 şi pct. 9, art. 113 alin. (2) pct. 9
În cadrul unei acţiuni în pretenţii îndreptată împotriva unei persoane juridice, întemeiată pe răspunderea contractuală, este aplicabilă regula generală consacrată de art. 107 alin. (1) C. pr. civ. conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Dispoziţiile art. 113 alin. (2) din C. pr. civ. referitoare la competenţa alternativă a instanţei în circumscripţia căreia se află locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc (pentru cazurile în care pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea), nu sunt incidente în situaţia în care pârâtul este o persoană juridică, ci doar în cazul în care este o persoană fizică, referirea din textul de lege fiind la domiciliu, care este un atribut de identificare al persoanei fizice, nu al persoanei juridice, în cazul căreia atributul de identificare este sediul.
Nici dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. pr. civ. nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea privesc acţiunile în răspundere delictuală iar nu cele întemeiate pe răspunderea contractuală.
Nu sunt aplicabile în cauză nici dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. pr. civ., care au în vedere acţiuni în executarea obligaţiilor contractuale iar nu acţiuni în pretenţii întemeiate pe răspunderea contractuală.
(Secţia a II-a civilă, Sentinţa civilă 26/PI din 26 mai 2021,
rezumată de Judecător dr. Ştefan Ioan Lucaciuc)
Prin Sentința civilă nr. 885/26.01.2021 pronunţată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. […]/325/2020, s-a admis excepţia necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A… şi B… împotriva pârâtei C… S.R.L., precum şi a cererilor de chemare în garanţie formulate de pârâta C… S.R.L. împotriva chematelor în garanţie D… S.A. şi E… S.A. în favoarea Judecătoriei Ineu.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că reclamanta a formulat o acțiune în pretenții împotriva pârâtei, întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, alegând să investească cu judecarea acțiunii Judecătoria Timişoara.
Judecătoria Timişoara a subliniat că, potrivit art. 107 alin. (1) C.pr.civ. (regula generală), „cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar art. 130 alin. (3) C.pr.civ. (invocarea excepţiei) prevede ca „necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe”. S-a mai statuat că, în ce priveşte competenta teritorială de drept comun prevăzută de art. 107 C.pr.civ., aceasta este una de ordine privată, astfel încât poate fi invocată exclusiv de către pârâtă, în modalitățile și termenele prevăzute de art. 130 alin. (3) C.pr.civ.
Făcând trimitere şi la doctrina de specialitate, Judecătoria Timişoara a statuat că dispoziţiile art. 113 alin. (2) C.pr.civ. invocate de către reclamanți se aplică doar persoanelor fizice, ceea ce rezultă atât din referirea la domiciliu, cât și din împrejurarea că, în privința persoanelor juridice, art. 109 prevede o regula specială, cu caracter acoperitor.
S-a mai arătat că nici art. 113 alin. (1) pct. 9 C.pr.civ. nu este incident în cauză deoarece reclamanții și-au întemeiat acțiune pe răspunderea contractuală a pârâtei, iar nu pe cea delictuală [exclusă oricum de convenția părților, conform art. 1350 alin. (3) C.civ.], iar existența cazului de competență alternativă de la pct. 8 este condiționată de obiectul particular al unei astfel de cereri, cerința care nu se regăsește în speță deoarece reclamanții nu au invocat niciun element de fapt și de drept specific legislației de protecție a consumatorilor.
Având în vedere faptul că pârâta are sediul în comuna Bocsig, jud. Arad, neexistând niciun caz de competență alternativă a instanței sesizate, în baza dispoziţiilor art. 248 alin. (1) raportat la art. 107 alin. (1) şi art. 123 C.pr.civ. Judecătoria Timişoara a admis excepția necompetenței teritoriale relative a Judecătoriei Timișoara, invocată de pârâtă prin întâmpinare, în temeiul art. 132 alin. (1) C.pr.civ. dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu, instanță în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâta.
Prin Sentința civilă nr. 102/11.03.2021 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. […]/325/2020 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ineu şi, în consecinţă, s-a declinat în favoarea Judecătoriei Timişoara competenţa privind soluţionarea cererii formulată de reclamanţii A… şi B…, în contradictoriu cu pârâta SC C… SRL şi chemații în garanţie D… S.A. şi E… S.A.; s-a constatat conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Ineu şi Judecătoria Timişoara; s-a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Timişoara pentru a hotărî asupra conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Ineu a reținut că în temeiul art. 248 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă, instanţa va soluţiona cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ineu, subliniind că, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 4 C. pr. civ.:
,,În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (…)
3. instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract;”
De asemenea, a statuat că, potrivit art. 116 C. pr. civ. ,,reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”.
În consecinţă, având în vedere prevederile legale menţionate, în raport cu obiectul cauzei, instanţa a constatat că în mod legal a ales reclamantul să înregistreze acţiunea la Judecătoria Timişoara, aceasta fiind instanţa competentă alternativ.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanții A… şi B… au solicitat obligarea pârâtei C… S.R.L. la plata sumei de 21.600 de lei, cu titlu de daune interese pentru întârzieri în îndeplinirea unei obligaţii contractuale.
Reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1270 şi 1350 din Codul civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Potrivit dispoziţiilor art. art. 107 alin. (1) C. pr. civ., regula generală în materia stabilirii competenţei teritoriale este că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Pârâta C… S.R.L. are sediul în comuna Bocsig, judeţ Arad, care se află pe raza de competenţă a Judecătoriei Ineu, jud. Arad.
Reclamanta a introdus acţiunea la Judecătoria Timişoara.
Pârâta a invocat în termenul prevăzut de art. 130 alin. (3) C. pr. civ. excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara.
În apărare, raportat la excepţia invocată, pârâta a arătat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 113 alin. (2), respectiv art. 113 alin. (1), pct. 9 C. pr. civ., care atrag competenţa alternativă a Judecătoriei Timişoara, alegerea instanţei fiind la latitudinea reclamantului.
Dispoziţiile art. 113 alin. (2) C. pr. civ. nu sunt aplicabile însă în situaţia în care pârâtul este o persoană juridică, ci doar în cazul în care este o persoană fizică, referirea din textul de lege fiind la domiciliu, care este un atribut de identificare al persoanei fizice, nu al persoanei juridice, în cazul căreia atributul de identificare este sediul.
Nici dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 nu sunt incidente în cauză, întrucât acţiunea formulată de către reclamanţi este întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, nu pe cea delictuală.
Curtea reţine că nu sunt aplicabile în cauză nici dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. pr. civ., care au fost avute în vedere de Judecătoria Ineu la declinarea cauzei, întrucât locul pentru executarea contractului nu este prevăzut în mod expres nici în promisiunea de vânzare-cumpărare şi nici în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, iar dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 sunt de strictă interpretare.
Pe de altă parte, acţiunea formulată de către reclamanţi are ca izvor juridic răspunderea civilă contractuală, respectiv obligarea pârâtei la plata de daune-interes, iar nu executarea unei obligaţii contractuale, astfel încât într-o interpretare restrictivă nu se încadrează în dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. pr. civ. nici sub aspectul acţiunilor vizate de acest text de lege.
În ceea ce privește dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., invocate de către reclamanţi prin notele scrise depuse la Judecătoria Ineu, care ar atrage în opinia acestora competenţa teritorială a Judecătoriei Reşiţa, Curtea reține următoarele:
Dispoziţiile art. 113 C. pr. civ. reglementează cazurile în care mai multe instanţe sunt deopotrivă competente, iar alegerea dintre aceste instanţe aparţine reclamantului în conformitate cu dispoziţiile art. 116 C. pr. civ. Această alegere are loc însă în momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Or, reclamanţii nu au introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Reşiţa, ci la Judecătoria Timişoara. Aşadar, Curtea nu poate analiza competenţa unei instanţe pe care reclamanţii nu au ales-o la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, iar aceştia din urmă nu îşi pot schimba opţiunea cu privire la instanţa aleasă pe parcursul procesului.
În consecinţă, competenţa teritorială în cauză nu poate fi stabilită decât raportat la dispoziţiile art. 107 C. pr. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. pr. civ., Curtea a stabilit în favoarea Judecătoriei Ineu, jud. Arad competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii A… şi B… împotriva pârâtei C… S.R.L., care face obiectul dosarului nr. […]/325/2020.
CITIȚI din categoria #jurisprudență:
- Jurisprudență | Curtea de Apel Timișoara – Incidenţa dispoziţiilor art.176 alin. (5) C. pen. privind calculul termenului de reabilitare în cazul condamnărilor succesive cu privire la stabilirea primului termen al recidivei postexecutorii
- Jurisprudență | Curtea de Apel Oradea – Modul de stabilire al despăgubirilor cuvenite expropriatului, raportat la dispoziția legală din momentul transferului dreptului de proprietate, necontestat, în lipsa unui apel declarat de acesta
- Jurisprudență | Tribunalul Satu Mare – Anularea în contencios administrativ a unei decizii de impunere prin care s-au stabilit obligaţii de plată reprezentând impozit pe profit şi TVA
Partajează acest conținut:
