Titlul problemei de drept: Invocarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită/perimarea executării silite/a altor apărări similare în cadrul contestaţiilor la executare formulate pentru anularea unor acte de executare silită subsecvente, iar nu în cadrul contestaţiei la executarea silită însăși, formulată în termenul legal. Consecinţe. (Curtea de Apel Târgu Mureș)
Subtemă 2.3. : Invocarea perimării executării silite. Calea procesuală. Termen.
- Materia: civil
- Subcategoria: executare silită
- Acte normative incidente: art. 697 alin. (1), art. 715 alin. (1) pct.1 C.proc.civ.
- Cuvinte cheie: perimarea executării silite
În cadrul dezbaterilor s-a acceptat în mod unanim că în situaţia în care în cursul executării silite pentru o perioadă de 6 luni nu sunt emise acte de executare silită, debitorul care constată că s-a împlinit termenul de perimare are deschisă posibilitatea formulării unei acţiuni în constatare propriu zisă, astfel că independent de indicarea denumirii cererii ca fiind contestaţie la executare, judecătorul trebuie să califice acţiunea debitorului drept o cerere de constatare a perimării ca demers se sine stătător.
Divergenţe au apărut în situaţia în care după trecerea unui interval de timp suficient de lung încât să atragă sancţiunea perimării, executorul judecătoresc emite acte de executare silită.
Într-o opinie, acţiunea în constatarea perimării devine o veritabilă acţiune în realizare care îmbracă forma contestaţiei la executare împotriva actelor de executare emise ulterior împlinirii termenului de perimare, fiind necesar ca debitorul diligent să respecte termenul de 15 zile de la comunicare pentru a contesta aceste acte, sub sancţiunea de a pierde posibilitatea de a mai invoca incidenţa perimării.
Într-o a doua opinie, acţiunea în constatare îsi păstrează regimul autonom, astfel că și în situaţia în care s-ar constata tardivitatea contestaţiei la executare, debitorul ar avea în continuare posibilitatea invocării perimării, fiindcă „executarea se perimă de drept”, conform art. 697 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă si „se constată de către instanţa de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părţii interesate, prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a părţilor” – art. 698 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă. Or, este cert că legiuitorul a prevăzut o procedură separată, independentă de procedura contestaţiei la executare, pentru constatarea perimării.
Atâta vreme cât incidenţa perimării presupune trecerea unui termen în care nu se emit acte de executare, nu se poate admite situaţia în care faţă de ultimul act de executare emis cu 6 luni înaintea formulării cererii de perimare, debitorul să mai fie în termen pentru contestarea lui; respectiv să astepte după împlinirea celor 6 luni, emiterea unui act de executare, iar doar cu privire la acesta să formuleze o contestaţie la executare în care să invoce perimarea.
Potrivit unei a treia opinii, s-a apreciat că în practică, dacă se ajunge la această situaţie,mijlocul procedural corect de invocare a perimării executării silite este acela al contestaţiei la executare întrucât acţiunea în constatare devine inadmisibilă faţă de posibilitatea exercitării unei acţiuni în realizare. Însă, în situaţia în care nu se mai emit noi acte de executare nu se poate nega accesul la justiţie al debitorului sub forma unei acţiuni în constatare.
Opinia formatorilor INM:
Perimarea executării silite se poate face fie în cadrul unei cereri simple, adresată de executorul judecătoresc sau de partea interesată (de regulă, debitorul) instanței de executare, fie în cadrul unei contestații la executare. Astfel, dacă au trecut mai mult de 6 luni de la ultimul act de executare, fără să se fi săvârșit un nou act de executare din culpa creditorului, executorul judecătoresc sau partea interesată (de regulă, debitorul) pot adresa o cerere simplă instanței de executare, care se soluționează în condițiile art. 698 C.p.c. Dacă s-a săvârșit un nou act de executare, după trecerea unui interval de 6 luni, partea interesată va trebuie să facă contestație la executare împotriva noului act, în condițiile art. 715 alin. (1) pct. 1, și să invoce excepția de perimare care a operat de drept, potrivit dispozițiilor art. 697 alin. (1) CPC.
Deși perimarea operează de drept, ea trebuie constatată de instanța de executare (a se vedea și opinia exprimată în lucrarea ”Noul Cod de procedură civilă comentat si adnotat vol. II – art. 527-1.134” – coordonatori Viorel Mihai Ciobanu si Marian Nicolae, Universul Juridic Bucuresti, 2016, pag. 545-547).
Opinii exprimate de participanții la întâlnire:
Au fost agreate în unanimitate argumentele exprimate de formatorii INM.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea președinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară ı̂n materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței – București, 21 iunie 2018.
Partajează acest conținut:
