Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 60 din 24 februarie a admis sesizarea formulată privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În consecință, Înalta Curte a stabilit că dispozițiile anterior menționate se interpretează în sensul că pentru formularea unei cereri de înlocuire a măsurilor stabilite printr-un ordin de protecţie emis pe durată maximă, persoana împotriva căreia a fost emis ordinul nu trebuie să facă dovada îndeplinirii, cumulativ, a condiţiilor prevăzute de art. 49 alin. (2). Cererea de înlocuire a măsurilor stabilite printr-un ordin de protecţie se soluţionează conform procedurii prevăzute de art. 49 alin. (3) și anume cu părţilor şi a unităţii de poliţie care a pus în executare ordinul de protecţie a cărui revocare se solicită, iar participarea procurorului este obligatorie.
Condițiile de revocare prevăzute de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare sunt următoarele:
2) Revocarea se poate dispune dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a) agresorul a respectat interdicţiile sau obligaţiile impuse;
b) agresorul a urmat consiliere psihologică, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori orice altă formă de consiliere sau terapie care a fost stabilită în sarcina sa ori care i-a fost recomandată sau a respectat măsurile de siguranţă, dacă asemenea măsuri s-au luat, potrivit legii;
c) dacă există o evaluare a riscului de recidivă realizată potrivit competenţelor de către un serviciu de probaţiune, care indică un grad de risc suficient de scăzut şi faptul că agresorul nu mai prezintă un real pericol pentru victima violenţei domestice sau pentru familia acesteia, astfel cum este definită potrivit prevederilor art. 5.
Amintim că persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol prin acte de violență din partea unei alte persoane poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri — obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința comună;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a membrilor familiei acesteia în locuința comună;
c) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;d) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
d) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
e) obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele, componentele esențiale și munițiile deținute, documentele în care acestea sunt înscrise, precum și autorizația/autorizațiile de procurare a armelor emisă/emise pe numele acestuia.
Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 12 luni de la data emiterii acestuia.
Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima și fi introdusă de victimă personal sau, după caz, de tutore ori alt reprezentant legal al acesteia, ori poate fi introdusă în numele victimei și de procuror sau reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor infracțiunilor și este scutită de taxa judiciară de timbru.
Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție provizoriu a oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 5 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție provizoriu constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
