Institutul Național de Medicină Legală a fost obligat, de Curtea de Apel București, să plătească despăgubiri în valoare de 25.000 de lei, după ce a efectuat o expertiză ADN, într-un dosar de paternitate, cu probe de la altă persoană, relatează justnews.ro. În acest caz, probele biologice prelevate de la o persoană au fost înlocuite, de persoane neidentificate, cu probele biologice ale unui necunoscut, se arată în decizia instanței. Sentința nu a fost definitivă și a putut fi atacată cu recurs în termen de 30 de zile.
INML a mai fost obligat de judecătorii Curții să publice integral decizia de instanței pe pagina sa de internet, timp de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, și în două publicaţii cotidiene naţionale. În plus, Institutul Național de Medicină Legală mai trebuie să plătească apelantelor-reclamante 4.530 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă şi în apel.
Anterior, în luna noiembrie 2019, Tribunalul București a respins cererea reclamantelor ca neîntemeiată.
Cazul în care a fost pronunțată această decizie a pornit de la dosarul unui bărbat acuzat că ”a determinat, cu intenție, experții din cadrul INML București să întocmească raportul de expertiză medico-legal (…) din 2011 ce conține aspecte necorespunzătoare realității privind relația de înrudire biologică între minora (…) și susnumit”. Mai precis, în rechizitoriul procurorilor s-a reținut că o persoană rămasă neidentificată a înlocuit probele biologice ale bărbatului cu cele ale altei persoane. În acest fel s-ar fi arătat că bărbatul nu ar fi tatăl unei minore. Interesantă este precizarea din rechizitoriu: ”urmare haosului existent la INML nu s-a putut identifica exact persana care a contribuit la rezultatul denaturat”.
Ulterior, în 2017, bărbatul a fost condamnat la 3 ani de închisoare pentru participație improprie la mărturie mincinoasă și nerespectarea hotărârilor judecătorești. În plus, a fost obligat la plata a 200.000 de euro daune morale pentru minoră și mama acesteia.
Față de INML, au fost reclamate mai multe aspecte, pe lângă modul deficitar de recoltare și păstrare a probelor biologice. Potrivit hotărârii primei instanțe, publicate pe rolii.ro, este vorba despre:
- Nechemarea expertului-parte la efectuarea raportului de expertiză: în vederea efectuării expertizei în cauză s-a recurs la serviciile unui expert-parte, care a fost prezent doar la recoltarea probelor și nu la analiza și întocmirea raportului de expertiză. În replică, INML a arătat că ”expertul-parte s-a prezentat și i s-a permis participarea la prelevarea probelor, iar același expert parte nu a solicitat accesul in spațiile laboratorului pentru etapa de efectuare propriu-zisă a expertizei/analizei și a avut la dispoziția sa întreg raportul de expertiză medico-legal comunicat la dosar, în cazul în care ar fi considerat necesar să facă vreo obiecție”.
- Omisiunea organelor de conducere de a institui măsuri necesare care să asigure efectuarea analizelor în bune condiții: până la cazul reclamantei, probele nu se sigilau, fapt ce făcea posibilă intervenția oricui prin intermediul angajaților. Începând cu luna februarie 2013, I.N.M.L a schimbat procedura, urmare a reclamațiilor din prezentul caz. ”Documentația de laborator a făcut de altfel obiectul mai multor verificări, nedetectându-se aspecte care să indice/ridice suspiciuni cu privire la corectitudinea rezultatelor obținute și raportate. În aceste condiții, pârâtul a opinat că protocolul de efectuare al expertizei genetice a respectat toate etapele prevăzute de metodologia de lucru”, a arătat Institutul.
- Laboratorul INML nu era acreditat ISO 17025 pentru a efectua expertiza încuviințată de instanța de judecată: Îndeplinirea cerințelor ISO/IEC (cerințe generale pentru competența laboratoarelor) de către un laborator înseamnă că acesta îndeplinește atât cerințele de competență tehnică, cât și cerințele sistemului de management necesare pentru a furniza consecvent rezultate valide ale analizelor și etalonărilor. În replică, INML a precizat că, în ceea ce privește activitatea de acreditare, niciun document legal ”nu se referă în nicio circumstanță la o eventuală obligație a laboratoarelor de genetică de a deține acreditarea ISO 17025”.
În cererea de chemare în judecată, minora și mama ei au cerut obligarea în solidar a INML și Ministerului Sănătății la plata a 2.500.000 de lei cu titlu de daune morale izvorând din atingerea adusă demnității, onoarei și reputației reclamantelor prin întocmirea unui raport de expertiză ADN pe probe provenite de la altă persoană.
Partajează acest conținut:
