”În prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată, astfel încât soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond este legală.” Este una dintre concluziile completului de judecată din cadrul Curții Supreme care a menținut soluția de achitare dată în dosarul oamenilor de afaceri anchetați de DNA Oradea pentru un presupus trafic de influență la judecătorul Mircea Pușcaș. Hotărârea motivată a fost publicată, în premieră, de Lumea Justiției.
Magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție au observat că anchetatorii nu au clarificat situația de fapt, deși ”existau contradicţii evidente între declaraţiile martorului denunţător”, dar și între declarațiile celorlalți inculpați. Instanța supremă a reținut și că denunțătorul a afirmat ulterior, în mod repetat, că nu s-a discutat despre sume de bani care să ajungă la un magistrat, cu scopul de a-l pune în libertate sau de a-i reduce pedeapsa.
Judecătorii ÎCCJ au observat declarația unuia dintre inculpați care susținea că ”nu am vorbit cu nimeni despre bani, ca să dau la cineva, respectiv la un judecător; totul a fost o cacealma, deoarece eram arestaţi toţi în dosarul de contrabandă.”
Referindu-se la interceptările realizate de SRI în acest dosar, instanța supremă și-a însușit argumentele Curții de Apel Cluj, în sensul că ”participarea Serviciului Român de Informaţii, în prezenta cauză, a fost mai profundă” decât a rezultat din adresele emise de către DNA Oradea, în sensul că s-a concretizat în efectuarea unor acte de urmărire penală.
Reamintim că judecătorul Mircea Pușcaș a fost acuzat, într-un dosar al DNA Oradea, că ar fi pretins de la Petru Cocian și Mihai Halas, prin intermediul lui Mihăiță Teleptean, să cumpere de la cumnatul său, Victor Ciarnău, un autoturism marca BMW, la un preț mai mare decât cel real, în același scop de a pronunța o soluție favorabilă inculpaților într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Oradea. Curtea de Apel Cluj i-a achitat pe toți inculpații, arătând că ”în lipsa probelor de la care să pornească discuția privind elementele materiale ale infracțiunilor de dare și luare de mită, concluzia nu a putut fi decât aceea că faptele nu există”. Parchetul nu a atacat hotărârea instanței clujene față de judecătorul Mircea Pușcaș, ci doar față de ceilalți inculpați.
Argumentele ÎCCJ – extrase din decizia nr. 142/2022 din dosarul nr. 1043/33/2013*
În prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată, astfel încât soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond este legală.
(…) Înalta Curte nu poate primi argumentele invocate de parchet, în sensul că denunţurile inculpaţilor Cocian-Iepan Petru şi Halas Mihai se coroborează cu cel al martorului Codrescu Nicolae, în condiţiile în care acestea nu sunt mijloace de probă, ci, potrivit legii, reprezintă un mod de sesizare a organelor judiciare.
Analizând declaraţiile martorului Codrescu Nicolae, Înalta Curte constată, pe de o parte, că acestea sunt contradictorii, iar pe de altă parte, că nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
Respectând obligaţia de prudenţă, în analiza declaraţiilor martorului denunţător Codrescu Nicolae – cercetat, el însuşi, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de contrabandă şi constituire a unui grup infracţional organizat – Înalta Curte constată contradicţiile evidente din declaraţiile succesive date de acesta. Astfel, iniţial, martorul se referă la o sumă totală de 50.000 euro, fiecare inculpat urmând a da câte 10.000 euro (declaraţia din 27.11.2012), după care arată că inculpatul Cocian-Iepan Petru i-a solicitat 20.000 – 30.000 euro (declaraţiile din 11.05.2016 şi 22.01.2021).
În cuprinsul aceleiaşi declaraţii (din 27.11.2012), martorul Codrescu Nicolae arată, la final, că i s-a pretins suma de 20.000 euro. Totodată, martorul denunţător susţine că rezolvarea situaţiei juridice, într-un mod favorabil, urma a fi realizată prin intermediul unei persoane „Dani” din Bucureşti, care, prin intermediul unei alte cunoştinţe, putea obţine judecarea inculpaților în stare de libertate.
În declaraţiile ulterioare, însă, aceste persoane nu mai sunt menţionate. Dimpotrivă, martorul Codrescu Nicolae afirmă, în mod repetat, că nu s-a discutat despre sume de bani care să ajungă la un magistrat, cu scopul de a-l pune în libertate sau de a-i reduce pedeapsa.
În privinţa inculpatului Halas Mihai, aşa cum s-a arătat anterior, doar la finalul primei declaraţii martorul denunţător arată că acesta, împreună cu inculpatul Cocian-Iepan Petru, i-au pretins suma de 20.000 euro şi nu ştie dacă aveau sau nu vreo influenţă asupra unui judecător din cadrul Curţii de Apel Oradea.
Contradicţiile evidente asupra împrejurărilor esenţiale ale cauzei nu au fost înlăturate de celelalte probe administrate în cauză, ci, dimpotrivă, dubiul s-a menţinut. Astfel, inculpatul Cocian-Iepan Petru, în prima sa declaraţie, din data de 28.11.2012 (…) – în aceeaşi zi a formulat şi denunţul (…) – a arătat că nu a pretins vreo sumă de bani de la denunţătorul Codrescu Nicolae, ci doar a purtat discuţii cu privire la angajarea unui apărător, onorariul acestuia fiind de „10.000 de persoană”. Cu acelaşi prilej, a afirmat că, pe inculpatul Teleptean Mihăiţă îl cunoaşte din copilărie, se întâlneau deseori, dar nu au discutat despre dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Oradea.
Împrejurări similare sunt relevate de inculpatul Cocian-Iepan Petru şi în cea de-a doua declaraţie, dată în aceeaşi zi: (…) Nu corespunde adevărului faptul că i-am spus lui Codrescu Nicolae că dosarul urmează să fie soluţionat favorabil, încă de la Curtea de Apel Oradea şi nici nu i-am dat de înţeles că pot interveni în influenţarea magistraţilor care judecă dosarul la Curtea de Apel Oradea sau care vor judeca la Bucureşti. (…) Teleptean Mihăiţă nu mi-a spus că l-ar cunoaşte pe un judecător din complet şi nici că poate interveni la acesta pentru a obţine o soluţie favorabilă. Teleptean Mihăiţă nu mi-a solicitat, niciodată, vreo sumă de bani, pentru o eventuală intervenţie la un judecător (…)”.
Analizând procesul-verbal din data de 19.06.2013 (…), prin care i s-a prezentat materialul de urmărire penală, se constată că inculpatul Cocian-Iepan Petru şi-a retras autodenunţul depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Satu Mare în data de 28.11.2012 „(…) cu precizarea că nu îmi menţin declaraţiile date ulterior denunţului”.
Deşi existau contradicţii evidente între declaraţiile martorului denunţător Codrescu Nicolae, precum şi între acestea şi declaraţiile inculpatului Cocian-Iepan Petru, organele de urmărire penală nu au clarificat situaţia de fapt, din perspectiva pretinderii, respectiv a primirii unei sume de bani, în scopul exercitării influenţei asupra magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Oradea, învestiţi cu soluţionarea dosarului penal nr.4287/83/2009.
Analizând declaraţiile inculpatului Cocian-Iepan Petru, date în cursul judecăţii, Înalta Curte constată că acestea nu conduc la reţinerea infracţiunilor de trafic de influență, respectiv cumpărare de influenţă.
Astfel, în declaraţia din 15.04.2016, dată la Curtea de Apel Cluj (dosar nr.1043/33/2013 al Curţii de Apel Cluj – Secţia Penală şi de Minori, vol.II, filele 160-166 şi fila 199), inculpatul Cocian – Iepan Petru a arătat următoarele: „ (…) Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, am purtat discuţii cu numitul Codrescu Nicolae, în sensul că îl pot ajuta să obţină o condamnare favorabilă în dosarul penal nr.4287/83/2009 al Tribunalului Satu Mare, care a ajuns pe rolul Curţii de Apel Oradea (…). Am făcut aceste afirmaţii în prezenţa lui Codrescu deoarece acesta a rămas dator cu suma de 30.000 euro, către cetăţenii ucraineni, cu care am făcut tranzacţiile referitoare la infracţiunea de contrabandă. Nu este adevărat că aceşti bani i-aş fi spus lui Codrescu că urmau să ajungă la o persoană din Bucureşti, respectiv aceasta era o invenţie de-a mea. Această persoană, în realitate, nu exista. Nu este adevărat că am purtat discuţii cu Codrescu, referitor la vreun magistrat de la Curtea de Apel Oradea (…). Eu am cerut cei 30.000 euro de la Codrescu, pentru a-i înmâna cetăţenilor ucraineni (…). Nu am discutat niciodată cu inculpatul Teleptean, nici dacă cunoaşte pe cineva la Curtea de Apel (Oradea) şi nici de vreo posibilă intervenţie. Menţionez că inculpatul Teleptean nu mi-a cerut niciodată vreo sumă de bani, în scopul intervenirii la magistraţi (…)”.
(…) Înalta Curte constată, de asemenea, că şi declaraţiile inculpatului Halas Mihai sunt contradictorii, împrejurările esenţiale fiind prezentate diferit în declaraţiile date în faza de urmărire penală, respectiv în cursul cercetării judecătoreşti.
Astfel, în declaraţia din 28.11.2012 (…), inculpatul Halas Mihai a arătat următoarele: „(…) în primăvara anului 2012, Cocian Petru mi-a spus că el a discutat cu o cunoştinţă de-a lui, care avea influenţă asupra unui judecător la Curtea de Apel Oradea (…). Ştiu că acesta s-a întâlnit de mai multe ori în Oradea cu o persoană cu prenumele Mihai, cu care a purtat mai multe discuţii, despre al căror conţinut nu pot să declar. Ştiu de la Cocian că acest Mihai îl cunoştea pe judecător. Am fost de acord ca Mihai să mă ajute şi pe mine, în sensul de a discuta cu judecătorul căruia urma să-i înmâneze, din partea mea, suma de 20.000 euro la finalizarea procesului. (…) Cu Codrescu Nicolae m-am întâlnit de mai multe ori în cursul anului 2012 (…). Nu i-am pretins niciodată vreo sumă de bani şi nici nu i-am promis rezolvarea situaţiei lui juridice(…)”.
Ulterior, în declaraţia din data de 28.11.2012, orele 15:15 – 15:40 (…), inculpatul Halas Mihai a susţinut că: „(…) discuţia s-a lansat pentru a-l induce în eroare pe Codrescu, pentru a ne recupera datoria. Tot ce s-a discutat a fost o neseriozitate din partea noastră (…)”.
A menţinut însă relatările anterioare, în sensul că inculpatul Teleptean Mihăiţă s-a oferit să-i ajute, pentru a obţine o soluţie favorabilă la Curtea de Apel Oradea.
În cursul cercetării judecătoreşti, în declaraţia dată la 08.06.2016 (…), inculpatul Halas Mihai a arătat: „…nu am vorbit cu nimeni despre bani, ca să dau la cineva, respectiv la un judecător, totul a fost o cacealma, deoarece eram arestaţi toţi în dosarul de contrabandă (…). Nu i-am cerut niciodată martorului Codrescu să îmi dea bani, pentru a da la cineva mai departe, ca să-mi rezolv dosarul penal.”
Inculpatul Teleptean Mihăiţă a confirmat, în declaraţia din 13.12.2012, orele 13:45 – 15:30, dată în faza de urmărire penală (…), că l-a cunoscut pe numitul „Mircea”, despre care ştia că este magistrat, dar că „(…) nu am discutat niciodată cu el despre afacerile judiciare ale celor doi inculpaţi, Cocian şi Halas”.
(…) Contradicţiile din declaraţiile martorului denunţător, la care s-a făcut trimitere anterior, precum şi contradicţiile dintre acestea şi declaraţiile inculpaţilor Cocian-Iepan Petru, Halas Mihai şi Teleptean Mihăiţă, nu au fost înlăturate nici prin administrarea celorlalte probe.
În ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a probelor obţinute din exploatarea mijloacelor de supraveghere tehnică, Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele reţinute în încheierea din data de 03.07.2020 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Penală şi de Minori, pronunţată în dosarul nr.1043/33/2013*, prin care
s-a stabilit că participarea Serviciului Român de Informaţii, în prezenta cauză, a fost mai profundă decât a rezultat din adresele emise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea la data de 3 mai 2016 (dosar nr.1043/33/2013 al Curţii de Apel Cluj – Secţia Penală şi de Minori, vol.III, fila 19) şi la data de 5 iunie 2018 (dosar nr.1043/33/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, vol.III, fila 99), în condiţiile în care contribuţia Serviciului Român de Informaţii nu s-a limitat la asigurarea suportului tehnic, ci s-a concretizat în efectuarea unor acte de urmărire penală, date în competenţa exclusivă a organelor de urmărire penală.
În acest sens, în mod corect s-a reţinut că, pentru punerea în executare a mandatelor de interceptare a convorbirilor, Serviciul Român de Informaţii a interceptat semnalul, a stocat informaţia rezultată din înregistrarea convorbirilor şi a întocmit notele de redare, contribuind decisiv la obţinerea mijloacelor de probă, astfel că organele de urmărire penală nu au avut control nici asupra procedeului probator şi nici asupra mijloacelor de probă rezultate. Mai mult, implicarea Serviciului Român de Informaţii în efectuarea actelor de urmărire penală nu a fost întâmplătoare, fiind fundamentată pe menţiunea cuprinsă în cererile formulate de procuror, de emitere a mandatelor de interceptare, anume că „autorizaţia va fi pusă în executare de către Serviciul
Român de Informaţii”.
Concluzia, corectă, de altfel, a fost susţinută şi de împrejurarea că poliţistul judiciar care a semnat procesele-verbale de redare a convorbirilor, la o distanţă temporală considerabilă de la data presupuselor convorbiri, a reuşit să redea, pe zi, un număr impresionant şi neverosimil de pagini, deloc întâmplător, identice cu transcrierile făcute de ofiţerii din cadrul Serviciului Român de Informaţii.
Într-un atare context, în mod corect s-a stabilit, de către Curtea de Apel Cluj, că probele au fost contaminate, nefiind obţinute în cadrul unei urmăriri penale în înţelesul Codului de procedură penală din 1969, ceea ce a condus la constatarea incidenţei nulităţii absolute, în condiţiile Deciziei Curţii
Constituţionale a României nr.302/2017 şi la înlăturarea, atât din materialul probator, cât şi de la dosar, a proceselor-verbale de redare a convorbirilor şi comunicaţiilor, respectiv a oricărui tip de comunicare de la distanţă şi a suporţilor optici.
Având în vedere probele la care s-a făcut referire anterior, corelate cu faptul că o hotărâre de condamnare trebuie să fie fundamentată pe probe certe, sigure, fără echivoc, Înalta Curte apreciază că, în cauză, există un dubiu suficient de puternic, care operează în favoarea inculpaţilor Cocian-Iepan Petru, Halas Mihai şi Teleptean Mihăiţă, astfel încât soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond se impune a fi menţinută.
CITIȚI și
- Achitări menținute de ÎCCJ în dosarul fostului judecător bihorean Mircea Pușcaș | Hotărârea de achitare a ex-magistratului a rămas definitivă încă din 2021
- Punct final în procesul fostului judecător bihorean Mircea Pușcaș | Hotărârea de ACHITARE pronunțată de Curtea de Apel Cluj, DEFINITIVĂ prin neapelare
DOCUMENT – Decizia nr. 142/2022 din dosarul nr. 1043/33/2013*:
