SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
În familia lui Dica Darului au fost șase copii: 4 băieți și două fete. Tatăl său a avut trei mori. În ultima moară funcțională de pe Valea Roșiei, bărbatul e, la cei 90 de ani, ultimul morar. Îți amintește și acum cum oamenii de pe șapte sate își așteptau rândul la măcinat la moara sa.
Altădată, la Roșia, pe râu, se înșirau opt mori de apă, astăzi a mai ramas doar una funcțională. E moara lui Gheorghe Burtic Spune că de când se știe s-a ocupat numai cu moara: ”porumb și grâu, cuptor, făceam pâine. Numai măcinat și noaptea și ziua… Am măcinat de când am avut 10 ani. Coceau oamenii mălai. Și pită, dar mai rar. Era bună, că nu era așa încălzită fărina. Acum este pâine pe tot locul, nu ca oricândva”, a spus morarul pentru o echipă a Kanal D, care l-au vizitat în această iarnă.
La 90 de ani, bărbatul povestește că s-a născut și a trăit o viață întreagă în moara veche de două sute de ani. E ultimul morar de aici, gazdă pentru turiștii care îi calcă pragul și cărora le cântă la vioara cu goarnă. Moara de lemn de la Roșia a fost ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Ea este formată dintr-un mecanism cu roată mare cu palete, construită din lemn și acționată de dirijarea debitului văii și canalizarea lui, printr-un jgheab creat artificial.Clădirea morii este construită din lemn, în tehnica „soșilor”, însă nu cu bârne, ci cu scândură. Moara are peste două sute de ani, fiind cumpărată de la proprietar de către tatăl lui Gheorghe Burtic. Clienții sunt atât de rari, încât moara a devenit mai degrabă o piesă de muzeu.Fiul morarului, Gheorghe Burtic, Ghiță spune că a încercat să întrețină moarta pentru tatăl său, de dragul tatălui său.
<Tata, dacă știe că moara e stricată e bolnav. Moara și vioara au fost sufletul lui. E un lucru de admirat , dar nu e de trăit, ca să întreții o familie>, spune Ghiță Burtic.
Partajează acest conținut:
