Titlul problemei de drept: Încadrarea juridică a faptei constând în acțiunea administratorului unei societăți cu răspundere limitată, împuternicit pe conturile bancare ale profesionistului, de a retrage sume de bani în numerar de la o unitate bancară, utilizate ulterior în interes personal – infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C.pen. raportat la art. 308 C.pen. sau de folosire cu rea-credință a bunurilor sau a creditului de care se bucură societatea prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990
- Materia: penal
- Subcategoria: infracțiuni
- Acte normative incidente: art. 295 alin. (1) C.pen. raportat la art. 308 C.pen.; art. 272 alin. (1) lit. b), art. 281 din Legea nr. 31/1990
- Cuvinte cheie: delapidare, folosire cu rea-credință a bunurilor sau a creditului de care se bucură societatea
Autorul întrebării nu a precizat care sunt opiniile diferite identificate în practica judiciară.
În opinia INM, raporturile dintre cele două infracțiuni sunt reglementate de dispozițiile art. 281 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora faptele prevăzute în prezentul titlu, dacă, potrivit Codului penal sau unor legi speciale, constituie infracțiuni mai grave, se sancționează cu pedepsele prevăzute de acestea. Astfel, dispozițiile legale menționate consacră caracterul subsidiar al incriminărilor din Legea nr. 31/1990 în sensul că faptele respective, dacă întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni mai grave, prevăzute în Codul penal sau în alte legi speciale, se sancționează în condițiile și cu pedepsele prevăzute în aceste din urmă legi. Prin urmare, ori de câte ori faptele respective vor întruni atât elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 31/1990, cât și ale unei alte infracțiuni înscrise în Codul penal sau în alte legi speciale, va exista o ipoteză de calificări alternative care se fundamentează pe principiul subsidiarității, formulat potrivit adagiului latin lex primaria derogat legi subsidiariae (legea primară derogă de la legea subsidiară) și care presupune aplicarea normei subsidiare doar în ipoteza în care norma principală sau primară nu este aplicabilă cu privire la aceeași faptă materială.
Așadar, deși dispozițiile penale din Legea nr. 31/1990 au natura juridică a unor norme speciale, prin raportare la criteriul sferei de incidență, în măsura în care legea specială se declară subsidiară în raport cu dispozițiile din Codul penal sau din legile speciale, se înlătură explicit și principiul specialității legii penale, admițându-se ca legea mai gravă să aparțină dreptului comun.
De aceea, în ipoteza avută în vedere de autorul întrebării, având în vedere că ambele norme penale au vocație de a primi aplicare cu privire la fapta administratorului societății cu răspundere limitată, față de limitele mai ridicate de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracțiunea de delapidare, ipoteza concursului de calificări va fi soluționată în favoarea normei primare, respectiv se vor reține dispozițiile art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 C.pen., ca urmare a clauzei de subsidiaritate expresă prevăzute de art. 281 din Legea nr. 31/1990.
Participanții la întâlnire, în unanimitate, au agreat punctul de vedere al INM, cu mențiunea necesității verificării îndeplinirii tuturor condițiilor pentru aplicarea art. 295 alin. (1) C.pen. raportat la art. 308 C.pen. inclusiv sub aspectul subiectului activ calificat.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului penal și dreptului procesual penal – Curtea de Apel București, 16-17 mai 2019.
Partajează acest conținut:
