Eliberarea unor persoane condamnate | Contestație la executare prin care s-a invocat Decizia CCR 176/2022 – dezincriminarea contrabandei asimilate

Două persoane trimise în penitenciar pentru 5 ani și 6 luni, sub acuzația de contrabandă asimilată, au fost puse în libertate, iar al treilea inculpat a scăpat de acuzație după ce Tribunalul Galați le-a admis o contestație la executare în care au invocat declararea neconstituționalității art. 270 alin. 3 din Codul Vamal. Este prima de acest gen pronunțată de instanța gălățeană, care a ținut cont de faptul că dezincriminarea infracțiunii de contrabandă asimilată are efecte imediate, atât în cauze aflate pe rol, cât și în cele definitiv judecate.

Cei trei inculpați au fost condamnați definitiv, de Curtea de Apel Galați, la câte 5 ani și 6 luni de închisoare pentru contrabandă asimilată și constituirea unui grup infracțional organizat. Între 2013 și 2014, inculpații au acționat împreună, iar apoi doi dintre ei în mod separat, până în 2016, pentru a aduce din Republica Moldova și Ucraina țigări netimbrate în scopul revânzării. Mii de pachete, în valoare de peste 300.000 de lei, ar fi ajuns astfel pe piața neagră din țară.

După dezincriminarea infracțiunii de contrabandă asimilată, prin Decizia CCR nr. 176/2022, inculpații au formulat o contestație la executare, admisă de Tribunalul Galați.

Argumentele Tribunalului Galați – extrase din hotărârea de admitere a contestație la executare

Aplicarea legii de dezincriminare în cond. art. 4 Cod penal este incidentă și în cazul actelor normative ori prevederilor din acestea sunt declarate neconstituționale ca urmare a soluționării de către Curtea Constituțională a unei excepții de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor de judecată. În acest sens, prin Decizia Curții Constituționale nr. 651/2018, s-a arătat că „posibilitatea producerii unor efecte specifice dezincriminării unei fapte sau specifice intervenirii unei pedepse mai ușoare decât cea care se execută poate fi generată nu numai de o lege penală mai favorabilă, ci și de însăși o decizie a Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare.”

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 683/2018 s-a apreciat că „decizia Curții Constituționale prin care este constatată neconstituționalitatea unei norme de incriminare face ca, de la data publicării sale, fapta incriminată și considerată anterior socialmente periculoasă să nu mai existe, adică produce efecte similare unei legi de dezincriminare. Împrejurarea că legiuitorul nu intervine pentru a pune în acord dispozițiile de incriminare constatate neconstituționale cu decizia Curții Constituționale nu constituie un argument pentru respingerea cererilor de înlăturare a pedepselor aplicate, întrucât, per a contrario, decizia Curții Constituționale de constatare ca neconstituțională a unei norme de incriminare ar fi lipsită de efectele sale general obligatorii, consacrate de art. 147 alin. 4 din Legea fundamentală.” De asemenea, s-a mai apreciat că „efectele deciziei de admitere, pronunțate de Curtea Constituțională, privind o normă de incriminare trebuie să fie imediate, aplicabile atât în cauzelor pendinte, cât și în cele definitiv judecate, și independent de pasivitatea legiuitorului.”

Cât privește posibilitatea pronunțării în cauză a unei soluții pe durata celor 45 de zile (de la publicarea motivării, respectiv din 05.05.2022 – 19.06.2022) timp în care norma de drept este doar suspendată, textul fiind în vigoare, instanța apreciază poate pronunța o soluție în cauză având în vedere considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 651/2018 din 25 octombrie 2018.

Astfel, s-a reținut că atunci când printr-o decizie a Curții Constituționale se constată neconstituționalitatea totală sau parțială a unei norme de incriminare, decizia echivalează, în privința efectelor, cu o lege de dezincriminare. Producerea unor atare efecte nu este incompatibilă cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor (ex nunc), întrucât producerea consecințelor pentru trecut nu derivă din aplicarea deciziei Curții, ci din asimilarea efectelor juridice ale actului de jurisdicție constituțională cu cele ale unei legi de dezincriminare.

S-a arătat că dacă s-ar admite că declararea neconstituționalității unei norme de incriminare într-o cauză penală nu ar avea niciun efect asupra situației persoanelor condamnate definitiv la închisoare în alte cauze penale înseamnă a admite că aceste persoane trebuie să continue executarea pedepselor aplicate chiar dacă temeiul legal al condamnării lor a dispărut. În acest caz, nu se mai asigură supremația Constituției și principiul legalității incriminării și executării pedepsei. Este de neconceput ca, în disonanță cu art. 23 alin. (12) referitor la stabilirea și aplicarea pedepsei din Legea fundamentală și art. 7 Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, starea de libertate a unei persoane să depindă de cât de repede sau de încet se judecă un proces pentru fapte săvârșite în același moment.

Apoi, instanța constată că fapta pentru care a fost condamnat petentul nu întrunește elementele constitutive ale altei infracțiuni, mai cu seamă ale infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 270 Cod penal, deoarece această normă are caracterul uneia generale în raport de norma din Codul fiscal, cu regimul juridic aferent.