În urma întâlnirii procurorilor șefi în materia dreptului procesual penal—parte specială s-a discutat despre efecte asupra încadrării juridice.
Se arată că în cauzele în care s-a dispus reunirea și s-a constatat că faptele, fiind comise de aceeași persoană, constituie o infracțiune continuată, practica este neunitară la nivelul parchetelor, unii procurori dispunând efectuarea urmăririi penale faţă de suspect cu privire la infracţiunea continuată, fără a dispune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea continuată în prealabil (faţă de faptă), deoarece nu se pot face aprecieri asupra unităţii subiectului activ în faza efectuării urmăririi penale cu privire la faptă, alţi procurori dispunând schimbarea încadrării juridice a faptei, pentru a reţine toate actele materiale care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii, înainte de a continua urmărirea penală faţă de persoană.
În opinia INM, instituția schimbării de încadrare nu este incidentă în această ipoteză.
Schimbarea încadrării juridice presupune modificarea încadrării în drept a aceleiași fapte.
În ipoteza dată faptele nu își modifică semnificația juridică prin aceea că vor fi cercetate împreună.
Situația cauzelor reunite este identică cu aceea în care în același dosar s-ar efectua acte de urmărire penală pentru mai multe infracțiuni, urmărirea penală fiind începută in rem, descoperindu-se apoi că ele cu au fost comise de aceeași persoană în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.
De altfel, caracterul continuat al infracțiunii nici nu se poate analiza decât în legătură cu o persoană a cărei atitudine subiectivă să fie evaluată, faptele cercetate in rem nefiind susceptibile de o asemenea evaluare.
Partajează acest conținut:
