Diferențierea dintre cererile de redeschidere a urmăririi pentru probe noi și plângerile împotriva soluției de clasare

Titlul problemei de drept: Diferențierea dintre cererile de redeschidere a urmăririi pentru probe noi și plângerile împotriva soluției de clasare. Modul în care se înregistrează și actul prin care se soluționează, prin respingere, cererile de redeschidere a urmăririi penale, precum și modul de soluționare și temeiul juridic în baza căruia sunt analizate și soluționate plângerile împotriva ordonanței prin care se respinge cererea de redeschidere (PÎCCJ – S. Judiciară)

Autorul întrebării a pornit de la situații des întâlnite în practică, în care, după emiterea (și comunicarea) soluției de clasare, o persoană nemulțumită de aceasta (de obicei, persoana care a sesizat inițial organele de urmărire penală) revine, în repetate rânduri, solicitând „redeschiderea” urmăririi penale; din cauză că în astfel de sesizări nu se utilizează riguros noțiunile corespunzătoare unor instituții diferite (redeschiderea pentru probe noi, plângerea împotriva clasării etc.), ele sunt neunitar calificate și soluționate.

Autorul întrebării este de părere că în rezolvarea problemei de drept trebuie pornit de la următoarele:

– diferența dintre instituția reglementată de art.335 alin.1 și cea reglementată de art.335 alin.2 din Codul de procedură penală;

– folosirea de către petiționar în plângerea împotriva soluției de clasare a termenului de „redeschidere” sau existența unor plângeri repetate nu are semnificația unor cereri de redeschidere a procesului penal, dacă în cuprinsul lor nu se arată fapte sau împrejurări noi, necunoscute / neinvestigate la momentul emiterii soluției de clasare.

Pornind de la acestea premise, propune următoarea rezolvare:

a) după emiterea ordonanței prin care procurorul ierarhic superior celui care a dispus clasarea respinge plângerea împotriva clasării, persoana care a făcut plângerea are la dispoziție numai procedura prevăzută de art.341 din Codul de procedură penală – plângerea la judecător;

b) în schimb, ordonanța prin care procurorul de caz respinge cererea de redeschidere a urmăririi poate fi atacată, în condițiile art.339 din Codul de procedură penală; nu există în această ipoteză posibilitatea atacării dispoziției de respingere la judecător, există doar posibilitatea controlului acestei dispoziții în cadrul Ministerului Public, pe cale ierarhică; consideră că o interpretare restrictivă a art. 339 C.p.p., care să nu permită controlul pe cale ierarhică al acestor ordonanțe întrucât textul s-ar referi numai la actele efectuate chiar în timpul urmăririi penale (între începerea urmăririi și clasare), ar fi una greșită, întrucât o atare interpretare ar lipsi de conținut controlul ierarhic asupra unor soluții importante ale procurorului de caz (în speță, asupra opțiunii lui de a nu dispune redeschiderea urmăririi penale) cu influență majoră chiar asupra urmăririi penale pe care el a efectuat-o; s-ar ajunge, astfel, la imposibilitatea verificării, prin controlul ierarhic, a modului de îndeplinire a unor atribuții privind efectuarea urmăririi penale, ceea ce ar contraveni întregii așezări a principiului controlului ierarhic superior asupra activității de urmărire penală.

În opinia noastră, rezolvările propuse de autorul întrebării sunt corecte, soluțiile și argumentele putând fi completate cu următoarele:

– dacă se constată că cererea formulată ulterior soluției de clasare este, în conținut, într-adevăr una de redeschidere a urmăririi penale pentru probe noi, atunci ea va fi repartizată spre soluționare procurorului de caz, căruia îi revine competența conform art. 335 alin. (2) C.p.p.; dacă el respinge această cerere de redeschidere, soluția sa de respingere va putea fi atacată, în condițiile art. 339 C.p.p., la procurorul ierarhic superior lui;

– dacă cererea este, prin conținutul său, o plângere împotriva soluției de clasare, ea se va soluționa de către conducătorul parchetului, care va aplica dispozițiile art. 340-341 C.p.p.; dacă respinge plângerea împotriva clasării, soluția dată de el plângerii nu mai poate fi atacată la procurorul ierarhic superior lui, ci numai la judecătorul de cameră preliminară.

În unanimitate a fost agreată opinia INM.

Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel -București, 9-10 martie 2020.