O femeie căreia i s-a extirpat un sân în urma unui diagnostic de cancer, care, ulterior, s-a dovedit greșit, a câștigat un proces pe care l-a deschis la Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva României. CEDO a stabilit că Mariei Tusă i-a fost încălcat dreptul la respectarea vieții private și de familie prin faptul că procedurile instituite de dreptul român au fost ineficiente, ceea ce a făcut ca nici după 14 ani de la operație să nu fie elucidate circumstanțele diagnosticului greșit de cancer și consecințele acestuia pentru reclamantă. Drept urmare, Curtea i-a acordat femeii daune morale de 7500 de euro și 2.200 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
În ianuarie 2008, reclamanta, pe atunci în vârstă de 42 de ani, a consultat un medic oncolog cu privire la un nodul pe care îl găsise la sânul stâng. Medicul oncolog a făcut teste și a sfătuit-o să urmeze o chimioterapie și i-a recomandat și o intervenție chirurgicală, se arată în documentele aflate la CEDO.
Femeia a fost supusă chimioterapiei, ceea ce a dus la dispariția nodulului suspect. Chiar și în această situație, oncologul a sfătuit-o să se opereze, astfel că, în aprilie 2008, un chirurg a îndepărtat sânul stâng al reclamantei, împreună cu câțiva dintre mușchii și ganglionii limfatici din jur.
Doi ani mai târziu, Maria Tusă a mers la un endocrinolog, care i-a verificat fișele medicale și a ridicat semne de întrebare cu privire la diagnosticul de cancer. Ulterior, testele suplimentare făcute asupra țesuturilor prelevate după operație au arătat că femeia nu suferea de cancer, ci de o boală benignă a sânilor.
Considerându-se victimă a neglijenței medicale, pacienta a depus, în mai 2010, plângere penală atât împotriva oncologului, cât și a chirurgului care a operat-o, acuzându-i de vătămare corporală. În iulie 2014 parchetul a decis încetarea cercetărilor după ce a ajuns la concluzia că intervenția chirurgicală a fost efectuată corect, medicul care a efectuat-o bazându-se pe diagnosticul oncologului, care abia după operație s-a demonstrat că era greșit. Referitor la medicul oncolog, deși au reținut că a dat dovadă de neglijență medicală, procurorii nu l-au mai putut cerceta, pentru că intervenise prescripția.
Instanțele: medicii nu au nicio vină | Colegiul Medicilor: diagnosticul oncologului e greșit
Între timp, pacienta a început o procedură civilă pentru constatarea neglijenței medicale în temeiul Legii nr. 95/2006, împotriva ambilor medici. Una dintre instanțe a stabilit că oncologul nu a ignorat normele profesionale aplicabile și a acționat cu grija și prudența cerute de profesie. Altă instanță a decis că medicul chirurg nu a fost neglijent din punct de vedere profesional și nu i se putea cere să revizuiască diagnosticul oncologului.
În februarie 2013, reclamanta a formulat și o acțiune în răspundere civilă delictuală, care nu a fost soluționată încă de instanțele naționale.
Următorul pas a fost sesizarea comisiei de disciplină a Colegiului Medicilor. Aceasta a constatat că tratamentul împotriva cancerului a fost decis greșit și că medicul oncolog nu a respectat standardele de conduită profesională aplicabile. Comisia de disciplină a luat act de decesul chirurgului și a încheiat procedura disciplinară împotriva acestuia.
CEDO: mecanismul juridic instituit în temeiul dreptului român s-a dovedit lent și greoi
Invocând articolele 2 (dreptul la viață), 6 (dreptul la un proces echitabil) și 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta s-a adresat, pe 30 aprilie 2018, Curții Europene a Drepturilor Omului. Ea s-a plâns că sânul stâng i-a fost îndepărtat pe baza unui diagnostic de cancer care s-a dovedit a fi greșit și s-a declarat nemulțumită de rezultatul procedurilor din instanțe naționale. CEDO a decis să examineze plângerile ei numai în temeiul articolului 8, constatând o încălcare a acestuia.
Curtea a observat că procedurile din legislația română ar putea părea în beneficiul potențialilor justițiabili. Cu toate acestea, în cazul reclamantei, diferitele proceduri pe care le-a inițiat au dat rezultate diferite. ”De exemplu, atât cauzele penale, cât și cele disciplinare au condus la stabilirea faptului că oncologul și-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuțiile profesionale, în timp ce procedurile prevăzute de Legea specială nr. 95/2006 au exclus răspunderea acestuia”, a arătat CEDO.
Mai mult, mecanismul juridic instituit în temeiul dreptului român s-a dovedit lent și greoi în cazul reclamantului, susține Curtea europeană. ”Instanțele au dispus suspendări în așteptarea altor proceduri – un posibil motiv pentru care s-a scurs termenul de urmărire penală a oncologului, iar dosarul disciplinar a trebuit să fie încheiat în urma decesului chirurgului.
Era adevărat că reclamanta a ales să urmărească toate căile de atac pe care le aveau la dispoziție în mod legal, dar Curtea nu i-a putut reproșa acest lucru. E de înțeles că ea a dorit să obțină clarificarea faptelor referitoare la situația sa și despăgubiri pentru prejudiciul pe care credea că l-a suferit”, atrag atenția judecătorii CEDO.
În plus, Curtea arată că acțiunea în răspundere civilă delictuală este pe rolul instanțelor la 9 ani de la depunere acesteia și la 14 ani după ce Maria Tusă a fost operată. Astfel, CEDO a concluzionat că, în cazul reclamantei, ”mecanismul juridic în vigoare în dreptul român nu a oferit eficacitatea pe care o cere jurisprudența sa”.
DOCUMENT – Comunicatul CEDO privind hotărârea în cazul Tusă v. România (în limba engleză):
Partajează acest conținut:
