Coordonarea aplicării măsurilor dispuse prin decretul de instituire a stării de urgență revine Ministerului Afacerilor Interne, nu unei structuri din subordinea acestuia, se arată în motivarea deciziei prin care Curtea Constituțională a admis o obiecție referitoare la modificarea Legii nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. Textul criticat prevedea că ”în cazul instituirii stării de urgență, ori a unor situații excepționale în care este afectată grav ordinea publică, coordonarea aplicării măsurilor dispuse prin decret revine Inspectoratului General al Poliției Române”.
Pe 8 iulie, Curtea Constituțională a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. I pct. 4 și pct. 5, art. II pct. 1, cu referire la modificarea art. 69 ind. 1 alin. (3) și (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, precum și art. II pct. 2 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, precum și pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt neconstituţionale.
În motivarea deciziei de admiterea a obiecției de neconstituționalitate, CCR a reținut că, în conformitate cu OUG 1/1999, ”competențele de coordonare a măsurilor adoptate în această situație (a declarării stării de urgență – n.n.) trebuie să aparțină persoanei cu rol decizional la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, respectiv ministrului, și nu unei structuri aflate în subordinea ministerului, așa cum se prevede în art.I pct.5 din legea criticată, și anume Inspectoratului General al Poliției Române. Aceasta, deoarece Inspectoratul General al Poliției Române este unitatea centrală din cadrul Poliției Române care, la rândul său, este o structură aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Interne. (…).
Stabilirea în sarcina Inspectoratului General al Poliției Române a coordonării aplicării măsurilor dispuse prin decret în cazul instituirii stării de urgență ori al unor situații excepționale în care este afectată ordinea publică (…), vine în contradicție cu cadrul legal deja existent aplicabil în această materie, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/1999.”
Textul integral al deciziei 564/2020 a Curții Constituționale:
Partajează acest conținut:
