În Monitorul Oficial Partea I nr.456/17.V.2024 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nrt. 639 din 21 noiembrie 2023 prin care a respins ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (5) partea introductivă din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de George Gătej în Dosarul nr. 12.543/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 București — Secția penală.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă principiul legalității, egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Consideră că sintagma „ținându-se seama de natura și modul de săvârșire a infracțiunii” nu definește clar care ar fi infracțiunile și modurile de săvârșire a acestora care ar determina stabilirea unui anumit regim de executare a pedepsei închisorii, rămânând o apreciere pur subiectivă ce duce implicit la discriminare și la aplicarea neunitară a legii.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 40 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Din notele scrise ale autorului excepției, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta privește numai dispozițiile art. 40 alin. (5) partea introductivă din Legea nr. 254/2013. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor dispoziții de lege, care au următorul cuprins: „(5) Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de severitate se poate dispune, ținându-se seama de natura și modul de săvârșire a infracțiunii, dacă persoana condamnată: (…)”.
În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că susținerile autorului nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, acesta fiind nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor ce constituie obiectul excepției de neconstituționalitate de comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și de judecătorul de supraveghere a privării de libertate. Or, Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de interpretarea și aplicarea legii (Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17,Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23, și Decizia nr. 700 din 28 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 17 ianuarie 2022, paragrafele 13 și 14), aceste aspecte intrând în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a instanțelor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Astfel, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (5) partea introductivă din Legea nr. 254/2013 este inadmisibilă.
