În n cauza C-247/23 | [Deldits] din 13 martie 2025 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că:
Articolul 16 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) trebuie interpretat în sensul că impune unei autorități naționale responsabile cu păstrarea unui registru public să rectifice datele cu caracter personal referitoare la identitatea de gen a unei persoane fizice atunci când aceste date nu sunt exacte, în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (d) din regulamentul respectiv.
2) Articolul 16 din Regulamentul 2016/679 trebuie interpretat în sensul că, în scopul exercitării dreptului de rectificare a datelor cu caracter personal referitoare la identitatea de gen a unei persoane fizice, conținute într‑un registru public, această persoană poate fi obligată să furnizeze elementele de probă relevante și suficiente care pot fi solicitate în mod rezonabil persoanei menționate pentru a stabili inexactitatea acestor date. Cu toate acestea, un stat membru nu poate în niciun caz să condiționeze printr‑o practică administrativă exercitarea acestui drept de prezentarea unor probe privind un tratament chirurgical de schimbare de sex.
În 2014, VP, o persoană de cetățenie iraniană, a obținut statutul de refugiat în Ungaria invocând transidentitatea sa și prezentând certificate medicale întocmite de specialiști în psihiatrie și în ginecologie. Potrivit acestor certificate, deși această persoană era născută femeie, identitatea sa de gen era masculină. În urma recunoașterii statutului său de refugiat în acest temei, persoana menționată a fost totuși înregistrată ca femeie în registrul de azil, care este ținut de autoritatea maghiară competentă în materie de azil și care cuprinde datele de identificare, inclusiv genul, ale persoanelor care au obținut acest statut în Ungaria.
În 2022, pe baza acelorași certificate medicale, VP a solicitat acestei autorități printre altele să rectifice mențiunea de gen din registrul respectiv, în temeiul Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD2). Această cerere a fost însă respinsă, pentru motivul că VP nu dovedise că a fost supus unui tratament chirurgical de schimbare de sex.
VP a formulat o acțiune împotriva acestei respingeri la Curtea din Budapesta-Capitală (Ungaria). Precizând totodată că dreptul maghiar nu prevede o procedură de recunoaștere juridică a transidentității, această instanță solicită Curții de Justiție să stabilească dacă, pe de o parte, RGPD impune unei autorități naționale responsabile cu păstrarea
unui registru public să rectifice datele cu caracter personal referitoare la identitatea de gen a unei persoane fizice atunci când aceste date nu sunt exacte și, pe de altă parte, dacă un stat membru poate condiționa, printr-o practică administrativă, exercitarea dreptului de rectificare a unor asemenea date de prezentarea unor probe privind printre altele un tratament chirurgical de schimbare de sex.
În primul rând, Curtea observă că, în temeiul RGPD și în special al principiului exactității enunțat de acesta, persoana vizată are dreptul de a obține de la operator, fără întârzieri nejustificate, rectificarea datelor cu caracter personal care o privesc care sunt inexacte. Acest regulament concretizează astfel dreptul fundamental, consacrat de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) , potrivit căruia orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc și dreptul de a obține rectificarea lor. În această privință,
Curtea amintește că caracterul exact și complet al acestor date trebuie să se aprecieze având în vedere scopul pentru care au fost colectate. În speță, după ce a observat că prelucrarea vizată intră în domeniul de aplicare material al RGPD, Curtea arată că revine instanței maghiare sarcina de a verifica exactitatea datei în cauză în raport cu scopul pentru care aceasta a fost colectată. Dacă colectarea acestei date ar avea ca scop identificarea persoanei vizate, data menționată ar părea să vizeze identitatea de gen trăită de această persoană, iar nu pe cea care i-ar fi fost atribuită la naștere.
În acest context, Curtea precizează că un stat membru nu poate invoca lipsa în dreptul său național a unei proceduri de recunoaștere juridică a transidentității pentru a se opune exercitării dreptului de rectificare. Astfel, deși dreptul Uniunii nu aduce atingere competenței statelor membre în domeniul stării civile a persoanelor și al recunoașterii juridice a identității lor de gen, aceste state trebuie totuși, în exercitarea acestei competențe, să respecte dreptul Uniunii, inclusiv RGDP, citit în lumina cartei.
În consecință, Curtea concluzionează că RGPD trebuie interpretat în sensul că impune unei autorități naționale responsabile cu păstrarea unui registru public să rectifice datele cu caracter personal referitoare la identitatea de gen a unei persoane fizice atunci când aceste date nu sunt exacte, în sensul regulamentului respectiv.
În al doilea rând, Curtea constată că, în scopul exercitării dreptului său de rectificare, această persoană poate fi obligată să furnizeze elementele de probă pertinente și suficiente care pot fi impuse în mod rezonabil pentru a stabili inexactitatea datelor menționate. Cu toate acestea, un stat membru nu poate în niciun caz să condiționeze exercitarea dreptului de rectificare de prezentarea unor probe privind un tratament chirurgical de schimbare de sex.
Astfel, o asemenea cerință aduce atingere în special esenței dreptului la integritate al persoanei și dreptului la respectarea vieții private, prevăzute la articolul 3 și, respectiv, la articolul 7 din cartă.
În plus, o asemenea cerință nu este, în orice caz, necesară și nici proporțională în vederea garantării fiabilității și a coerenței unui registru public precum registrul de azil, din moment ce un certificat medical, inclusiv un psihodiagnostic prealabil, poate constitui un element de probă pertinent și suficient în această privință.
Partajează acest conținut:
