CEDO. Condamnarea unui medic pentru sinucidere asistată nu i-a încălcat acestuia dreptul la liberă exprimare | Reclamantul este autor al unui ”ghid de sinucidere”

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că sentința de condamnare a unui medic danez acuzat că a ajutat două persoane să se sinucidă nu i-a încălcat acestuia dreptul la liberă exprimare. Fondator al unei organizații care milita în favoarea eutanasiei și autor al unui ghid despre sinucidere, bărbatul a fost condamnat de instanțele naționale la 60 de zile de închisoare cu suspendare. CEDO a stabilit că medicul a fost pedepsit nu pentru că a publicat informații despre sinucidere, ci pentru actele specifice de sinucidere asistată, o practică interzisă în Danemarca.

Potrivit CEDO, Svend Lings a fondat o organizație pro-eutanasie, sub patronajul căreia a realizat un ghid care prezenta descrieri detaliate ale unor medicamente și dozele în care acestea pot fi folosite pentru sinucidere. Ghidul a fost publicat pe internet, în conformitate cu legea daneză.

În 2017, în urma unui interviu radio în care a declarat că a ajutat pe cineva să se sinucidă, bărbatul a fost radiat din registrul medical. Ulterior, a fost pus sub acuzare pentru două fapte de acuzare de sinucidere asistată și una de tentativă de sinucidere asistată. Un an mai târziu, instanța de fond l-a condamnat pentru două capete de acuzare, dar în apel Înalta Curte a Danemarcei de Est i-a aplicat o pedeapsă pentru toate cele trei fapte – 60 de zile de închisoare, cu suspendare. Decizia a fost menținută de Curtea Supremă în 2019.

Faptele pentru care Svend Lings a fost condamnat au inclus prescrierea de medicamente pentru două persoane despre care ar fi știut că voiau să se sinucidă. În plus, ar fi sfătuit o altă persoană să-și pună o pungă de plastic pe cap și să ia o supradoză de medicamente. Doi dintre pacienți au murit, iar unul și-a revenit mai târziu.

Argumentele CEDO

Medicul danez s-a adresat CEDO, afirmând că prin condamnare i-a fost încălcat dreptul la liberă exprimare, în contextul în care publicase ghidul despre sinucidere.

Analizând situația, instanța europeană a constatat, în special, că autoritățile au acționat în limitele largi de apreciere a acestora în condamnarea reclamantului. Legea națională invocată în aplicarea pedepsei a incriminat actele specifice de sinucidere asistată, pentru care reclamantul fusese găsit vinovat, și nu  furnizarea generală de informații despre sinucidere. ”Scopurile autorităților – protecția sănătății, moralității și drepturile altora – au fost legitime”, a decis CEDO.

Curtea a menționat că sinuciderea asistată este ilegală în Danemarca din 1930 și că legea care interzice această practică prevede că este pedepsit un act specific de asistență pentru înlesnirea sinuciderii.

CEDO a fost de acord cu concluziile Curții Supreme din Danemarca, în sensul că, deși publicarea ghidului său pentru sinucidere a fost legală, sfaturile specifice ale medicului i-a determinat pe pacienți să încerce să-și ia viața. Astfel, ”nici condamnarea, nici pedeapsa nu au fost excesive în acest caz”, au stabilit judecătorii europeni.

În opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, motivele invocate de instanțele naționale – protecția sănătății, moralei și a drepturilor altora – au fost legitime. Prin urmare, Curtea a constatat nicio încălcare a articolului 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la libertatea de exprimare.

DOCUMENT – Comunicatul CEDO în cauza ECHR 130 (2022):