Ce fiica de succes are Ilie Bolojan. Lucia-Maria Bolojan e arhitect, a lucrat pentru o firma care e și pe piața est-asiatica si și-a deschis propriul PFA la Cihei. Cum vede ea orașul anului 2031

A împletit aplecarea spre arta a mamei sale, Florentina, care e și designer, cu rigurozitatea tatălui, celebrul Ilie Bolojan, absolvent de matematica la Timișoara. La confluența dintre arta și matematica e arhitectura. Asta a studiat la Timișoara Lucia Bolojan, fiica cea mare a liderului PNL Bihor, extrem de discreta cu viață personală. Încă de mică aceasta s-a manifestat artistic, fiind alături de sora ei mai mică, una dintre vedetele concursurilor de muzica și dans organizate la începutul anilor 2000 în Ales, dar nu numai. A ales Universitatea Politehnica din Timisoara. Facultatea de Arhitectura și Urbanism. A lucrat apoi la o firma din Cluj-Napoca ARHIMAR, o firma care și-a creat o reputație puternică în furnizarea serviciilor arhitecturale de înaltă calitate, aflata în topul birourilor românești de arhitectură si care a participa la proiecte internaționale după stabilirea unor relații cu companii europene de arhitectură și inginerie.

Având sediul în Cluj-Napoca, avem o gamă largă de clienți locali, de la utilizatori privați până la corporații majore, firma unde Lucia-Maria Bolojan a fost arhitect a lucrat cu o varietate de clienți internaționali din Italia, Marea Britanie, Germania, Israel și Spania, iar recent și pe piața est-asiatică.

Concursul de arhitectură polono-român pentru studenți de pe site-ul 2031now.com

Și ca studenta, tânără a fost o fire competitiva, înscriindu-se cu un proiect The over-underlaid city- Oral suprapus într-un concurs de arhitectura poloni-roman. Conceptul sau despre orașul suprapus a pornit de la faptul ca se anticipează  că zonele urbane din Europa vor adăposti aproape jumătate din populația sa în următorii 20 de ani. "Prin urmare, orașul din 2031 ar trebui să cuprindă spații adaptabile care ar putea susține această creștere, oferind în același timp facilități și servicii pentru toți. Având în vedere nevoile diverse ale locuitorilor săi, cred că viitorul oraș ar trebui să se conecteze mai degrabă decât să se separe, să împartă mai degrabă decât să dețină și să se concentreze mai degrabă decât să descentralizeze. Spațiile urbane ar trebui să devină ecosisteme sănătoase care furnizează resurse, limitează deșeurile municipale și produc, mai degrabă decât consumă.Proiectul pe care l-am imaginat încearcă să ilustreze aceste principii principale printr-o serie de spații care ar urma să fie construite în 2031 ... Orașul ilustrat nu ar necesita folosirea mașinilor, având în vedere că majoritatea clădirilor sunt dispuse compact în centrul zonei, creând conexiuni rapide între locuințe și alte dotări (birouri, școli, stație de transport etc.)


Orașul 2031 este compus din zone flexibile, dintre care majoritatea nu mai au o funcție singulară. Un pod ar putea deveni un loc pentru adunări comunitare, facilitățile școlare precum terenul de sport sau curtea ar putea fi folosite după orele de program de întreg cartierul, spațiile de cult s-ar putea transforma în săli de concert etc. Acoperișurile terasate și parterul sunt de asemenea spații publice, găzduiește activități comerciale, centre de lucru sau activități de agrement.

Alături de acestea, proiectul prezintă un grup de structuri modulare dispuse între clădiri sau deasupra parterului care ar putea găzdui temporar diferite activități precum cele menționate anterior sau pot fi folosite ca sere. Aceste structuri ar fi ușor reconfigurate sau dezasamblate.



Proiectul prezintă străzi suprapuse care sunt menite să disperseze traficul și activitățile care se desfășoară la parter, să creeze mai multe spații publice și să consolideze legăturile dintre dotările existente. Orașul din 2031 este compact și concentrat ", scrie tânără în proiectul sau. 

Arjan Dingsté, unul dintre membrii juriului a considerat ca : "Proiectul este bine comunicat atât în ​​text, cât și în material de prezentare. Ideea unei piese de mobilier urban adaptabilă la diferite utilizări este interesantă ca concept, poate lipsită de un pic de realism pentru utilizare, dar în general imaginativă și echilibrată în compoziție.

Programul rezidențial și de birou din jur pare totuși mai degrabă un substituent și are o densitate nerealistă în raport cu intrarea în lumină naturală (utilizabilitatea) a pardoselilor. Ar fi fost interesant de înțeles cum ar interacționa aceste programe cu această piesă de mobilier".