SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Curtea Constituțională a României este unica autoritate de jurisdicție constituțională din România, independentă faţă de orice altă autoritate publică, fiind „garant al supremaţiei Constituţiei” conform art. 142 (1) Constituție, judecătorii Curţii Constituţionale fiind independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.
Ca o trecere prin istorie, putem observa că după modelul european de justiţie constituţională, Constituţiile din 1923 şi din 1938 au prevăzut că numai Curtea de Casaţie şi Justiţie, în secţiuni unite, avea dreptul de a judeca neconstituţionalitatea legilor şi de a le declara inaplicabile în speţă, iar in perioada regimului comunist se crea doar o aparență în ceea ce priveşte controlul constituţionalităţii legilor.
Revoluția de la 1989 a marcat revenirea la democratie, Adunarea Constituantă de la acea vreme alegând o Comisie de redactare a proiectului Constituţiei României, formată din deputaţi şi senatori, precum şi din specialişti în domeniul dreptului constituţional şi al altor ştiinţe socio-umane, Comisie ce a adoptat, în şedinţa din 21 noiembrie 1991, noua Constituţie a României.
Art.152 din Constituţie prevedea că, „în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Constituţiei, se înfiinţează Curtea Constituţională”. Prin urmare în cursul lunii iunie 1992, judecătorii primei Curţi Constituţionale au fost numiţi pentru perioade de trei, șase și nouă ani, Preşedintele României, Camera Deputaţilor şi Senatul desemnând câte un judecător pentru fiecare dintre cele trei perioade. Această modalitate de numire permite înnoirea Curţii Constituţionale din 3 în 3 ani, ceea ce contribuie la asigurarea independenţei judecătorilor faţă de autorităţile publice care i-au numit.
Ca urmare a revizuirii Constituției României din anul 2003 art.142 alin.(1) a-a consacrat rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei, acordându-i-se noi atribuţii, “care îi sporesc importanţa în edificiul instituţional al statului de drept.”
Azi, Curtea Constitutionala este alcătuită din nouă judecători: trei fiind numiți de camera Deputaților trei de Senat și trei de Președintele României, mandatul acestora fiind de nouă ani, fără posibilitatea de prelungire sau înnoire.
Important este faptul că deși aceștia sunt numiți de către puterea legislativă și executivă, nu creeaza un raport de subordonare a Curtii fața de nici una dintre părți și nici nu face parte din sistemul celor trei puteri în stat.
Curtea îndeplineşte atribuţiile înscrise la art.146 din Legea fundamentală, şi anume:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;
e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;
g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;
i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;
j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;
k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;
l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.
Dispozițiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, în urnă controlului de constituționalitate despre care vom vorbi în alt articol, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Partajează acest conținut:
