Curtea Constituțională a României (CCR) a arătat, într-o decizie publicată, vineri, pe pagina de internet a instanței, că măsura administrativă a conducerii persoanei la sediul poliţiei nu poate depăşi durata maximă a reţinerii, adică 24 de ore. Explicația a venit în contextul în care instanța de contencios constituțional a admis o excepție și a stabilit că dispozițiile art.36 alin.(5) din Legea nr.218/2002, potrivit cărora polițistul este obligat să permită unei persoane să părăsească, de îndată, din secție după finalizarea verificărilor, sunt în contradicție cu legea fundamentală.
De reținut că pe 5 aprilie 2022, înainte cu două zile de emiterea de către CCR a prezentei decizii, Camera Deputaților a adoptat, în calitate de for decizional, un proiect de lege care vizează modificarea şi completarea art.36 din Legea nr.218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. Potrivit documentului, persoanele duse pentru verificări la sediul Poliției nu pot fi ținute mai mult de 8 ore. Actul a fost promulgat de Președintele României și a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 431/3 mai 2022, devenind Legea 122/2022.
Argumentele CCR – extrase din Decizia nr. 215 din 7 aprilie 2022:
Plecând de la considerentele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanța constituțională reţine că măsura administrativă a conducerii persoanei la sediul poliţiei reprezintă o interferenţă asupra libertăţii individuale, a cărei reglementare, pentru a respecta dispoziţiile art.23 din Constituţie, trebuie să se conformeze unui sistem de garanţii legale eficiente, care să protejeze persoana în situaţia în care autorităţile publice, în aplicarea legii, iau anumite măsuri care privesc libertatea individuală. Dispoziţiile art.36 alin.(4) din Legea nr.218/2002 impun astfel de garanţii, stabilind că, în cadrul măsurii de conducere la sediul poliţiei, activitatea de verificare a situaţiei de fapt şi, după caz, de luare a măsurilor legale faţă de persoana condusă la sediul poliţiei se realizează „de îndată”.
În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că locuţiunea adverbială „de îndată” are sensul de imediat, numaidecât (a se vedea, Decizia nr.665 din 19 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.330 din 4 aprilie 2022). Astfel, Curtea constată că stabilirea unei exigenţe de ordin temporal cu privire la activitatea de verificare a situaţiei de fapt şi, după caz, de luare a măsurilor legale faţă de persoana condusă la sediul poliţiei, activitate care trebuie să se realizeze imediat ce persoana a fost condusă la sediu, imprimă celeritate activităţilor întreprinse de poliţist cu această ocazie. Curtea constată, aşadar, că prevederile art.36 alin.(4) din Legea nr.218/2002 respectă exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate care trebuie să caracterizeze normele juridice, potrivit art.1 alin.(5) din Constituţie, şi asigură, în acelaşi timp, garanţiile libertăţii individuale, consacrate de art.23 din Constituţie.
În acelaşi timp, însă, o concluzie contrară rezultă din examinarea constituţionalităţii dispoziţiilor art.36 alin.(5) din Legea nr.218/2002. Curtea reţine că textul de lege criticat marchează momentul încetării măsurii conducerii persoanei la sediul poliţiei, stabilind că la momentul finalizării verificării situaţiei persoanei şi a luării măsurilor legale realizate cu ocazia măsurii conducerii persoanei, aceasta are dreptul să părăsească, de îndată, sediul poliţiei. Curtea reţine că, şi în acest caz, utilizarea sintagmei „de îndată” reprezintă o garanţie a libertăţii individuale, care, însă, deşi este necesară, nu este şi suficientă. Astfel, Curtea constată că, în privinţa măsurii conducerii persoanei la sediul poliţiei, soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art.36 alin.(5) din Legea nr.218/2002, ca reper ad quem al măsurii, nu limitează durata acesteia. Aceeaşi concluzie, în sensul inexistenţei unei reglementări legale cu privire la durata maximă a măsurii, rezultă şi din analiza prevederilor legale criticate în ansamblul cadrului normativ în materie.
În aceste condiţii, Curtea constată că, din perspectiva art.23 alin.(1) din Constituţie, garanţiile prevăzute de art.36 alin.(5) din Legea nr.218/2002 nu sunt suficiente, fiind necesară consolidarea lor, prin limitarea în timp a duratei măsurii conducerii persoanei la sediul poliţiei.
Astfel, Curtea reţine că, pentru a fi conformă exigenţelor constituţionale privind libertatea individuală, măsura administrativă a conducerii persoanei la sediul poliţiei nu poate depăşi durata maximă a reţinerii, respectiv „nu poate depăşi 24 ore”. Numai în acest fel se dă expresie siguranţei persoanei, ca garanţie a libertăţii individuale, şi se respectă exigenţele juridice ale statului de drept, în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor reprezintă valori supreme şi sunt garantate.
În consecinţă, Curtea constată că se impune în acest caz o obligaţie pozitivă din partea statului ce are ca obiect reglementarea, în cadrul legislaţiei interne, a unei durate limitate a măsurii conducerii persoanei la sediul poliţiei, care să permită înlăturarea oricărei posibile acţiuni arbitrare şi a eventualei încălcări a libertăţii individuale. Fără îndoială, în limitele fixate de art.23 alin.(3) din Constituţie şi cu condiţia implicită de a nu contraveni altor norme şi principii constituţionale, stabilirea duratei maxime a măsurii administrative a conducerii persoanei la sediul poliţiei se află în marja de apreciere a legiuitorului, care are rolul de a edicta reguli adecvate, accesibile, clare și previzibile, pentru a asigura o protecţie eficientă a persoanelor împotriva oricărei ingerințe ilegale în exercițiul libertăţii individuale.
DOCUMENT – Decizia nr.215 din 7 aprilie 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispoziţiilor art.36 alin.(4) și (5) din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române:
Partajează acest conținut:
