CCR: Înscrisurile sub semnătură privată care au caracter de titlu executoriu NU trebuie înscrise în Registrul Național de Publicitate Mobiliară pentru punerea în executare (decizie motivată)

Curtea Constituțională a României (CCR) a stabilit că obligația înscrierii în Registrul Național de Publicitate Mobiliară pentru punerea în executare a înscrisurilor sub semnătură privată care, potrivit legii, au caracter de titlu executoriu este neconstituțională. Decizia luată pe 4 noiembrie 2021 a fost publicată, joi, pe pagina de internet a instanței de contencios constituțional. În opinia acesteia, cerința suplimentară de înscriere într-un registru de publicitate a unui înscris sub semnătură privată, care are caracter de titlu executoriu ex lege, se întârzie în mod nejustificat executarea silită. În plus, procedura înscrierii în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară generează costuri suplimentare în sarcina creditorului, a apreciat CCR care a admis o excepție de neconstituționalitate în acest sens.

Prevederile legale criticate – art.4 alin.(3) din Legea nr.297/2018 privind Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară au următorul cuprins: „(3) Înscrisurile sub semnătură privată care, potrivit legii, sunt valabil încheiate şi au caracter de titlu executoriu, pot fi puse în executare numai sub condiţia înscrierii în Registru.”

În cauzele în care fost invocată din oficiu excepţia de neconstituţionalitate, pe fondul soluţionării cererilor aflate în competenţa instanţelor de executare, s-a solicitat încuviinţarea executării silite a unor titluri executorii reprezentate de facturi fiscale (facturi individuale pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare), contracte de credit şi, respectiv, un contract de locaţiune înregistrat la administraţia finanţelor publice. Aceste categorii de înscrisuri sunt titluri executorii potrivit legii speciale care le instituie.

Curtea reţine că nu este respectat un just echilibru între interesul general privind evidenţa priorităţii în caz de executare silită, ce constituie obiectul de reglementare al Registrului Naţional de Publicitate Mobiliară, şi interesul individual al creditorului, prin faptul că îngreunează procedura de realizare a creanţei sale. Astfel, înscrierea într-un registru public, de publicitate a actelor şi operaţiunilor juridice consemnate, a tuturor înscrisurilor sub semnătură privată care au caracter executoriu ex lege este de natură să temporizeze şi să afecteze celeritatea procedurii executării silite şi presupune generarea unor costuri suplimentare în sarcina creditorului, în vreme ce executarea silită reclamă, dimpotrivă, o celeritate deosebită, pentru a împiedica debitorul să-şi risipească averea şi să se sustragă de la procedura de executare.

Prin reglementarea cerinței suplimentare de înscriere într-un registru de publicitate a unui înscris sub semnătură privată, care este valabil încheiat și are caracter de titlu executoriu ex lege, se întârzie în mod nejustificat executarea silită și se creează premisele sustragerii debitorului de la executarea silită, cu consecință directă asupra dreptului de proprietate privată al creditorului, care poate fi pus în imposibilitatea de a-și mai realiza creanța, ori de a-şi mai putea recupera cheltuielile de executare avansate, inclusiv cele pentru înscrierea în registrul de publicitate a titlului executoriu.

Procedura înscrierii în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară generează costuri suplimentare în sarcina creditorului, care se adaugă celor referitoare la plata taxei de timbru necesare încuviinţării executării silite, în condiţiile în care operatorii, respectiv persoanele fizice sau juridice autorizate să înregistreze avizele de înscriere şi să efectueze căutări certificate în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară, în sensul Legii nr.297/2018, prestează aceste servicii contra cost (art.27 şi 33 din Legea nr.297/2018). Prin urmare, dat fiind faptul că tarifele percepute pentru înscrierea într-un registru public, de asigurare a publicităţii, nu sunt în directă legătură cu caracterul juridic de executorialitate a înscrisului (cum, dimpotrivă, este cazul taxei judiciare de timbru pentru încuviinţarea executării silite ori al altor cheltuieli de executare percepute anticipat de către executorul judecătoresc), reglementarea criticată este de natură să impună, sub aspectul costurilor, o sarcină disproporţionată cu privire la creditor.

Curtea reţine că sarcina excesivă şi disproporţionată creată pentru creditorii-prestatori de servicii de utilităţi publice, prin prisma existenţei unui număr mare de debitori, persoane fizice şi juridice, precum şi a faptului că tarifele percepute pentru înscrierea într-un registru public de asigurare a publicităţii nu sunt în directă legătură cu caracterul juridic de executorialitate a înscrisurilor – facturi fiscale, este de natură să conducă la crearea sau accentuarea dificultăţilor financiare cu care se confruntă aceştia.

Curtea reţine că reglementarea criticată nu este necesară pentru atingerea scopului legitim urmărit, neîndeplinind exigenţele testului ingerinţei minime, şi nu păstrează un just echilibru între interesele în concurs, respectiv interesul general privind evidenţa priorităţii în caz de executare silită, pe de o parte, şi interesul individual al creditorilor de realizare a creanţelor.

DOCUMENT – Decizia nr.748 din 4 noiembrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.4 alin.(3) din Legea nr. 297/2018 privind publicitatea mobiliară: