Curtea Constituțională a României (CCR) a publicat, miercuri, pe pagina sa de internet, decizia motivată prin care a admis o excepție ridicată de președintele României și a stabilit că modificarea adusă unui articol din Codul Penal referitor la instigarea la violență, ură ori discriminare este neconstituțională. Șeful statului a apreciat că legea prin care a fost modificat articolul 369 din Codul Penal aduce atingere principiului previzibilității și clarității normelor și nu respectă nici cerințele legale privind integrarea sa în ansamblul legislației și corelarea cu tratatele internaționale la care România este parte.
Actul de sesizare a avut ca obiect al criticilor de neconstituționalitate Legea pentru modificarea art.369 din Legea nr.286/2009 privind Codul penal, care prevede:
„Art.I. – Articolul 369 din Legea nr.286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.510 din 24 iulie 2009, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:
«Incitarea la violență, ură sau discriminare
Art.369 – Incitarea publicului, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.»”
Extrase din decizia motivată a CCR:
– Curtea constată că prin modificarea operată asupra dispozițiilor art.369 din Codul penal, legiuitorul se limitează la a completa sfera de pericole cu privire la care subiectul activ al infracțiunii incită publicul (adăugând violența) și sfera subiectelor pasive ale infracțiunii (adăugând persoana care face parte dintr-o anumită categorie/grup), fără a circumscrie însă existenţa elementului material al infracţiunii de incitare la violență, ură sau discriminare anumitor criterii, deci fără a opera o circumstanţiere expresă a temeiurilor care pot determina violența, ura sau discriminarea.
– În condițiile în care legiuitorul nu reglementează criteriile de discriminare în baza cărora se pot determina valorile sociale ocrotite de legea penală, Curtea constată că nu este îndeplinită obligația de a legifera respectând condițiile de necesitate și proporționalitate a măsurilor de natură penală pe care legea le impune, în lumina principiului ultima ratio. Atâta vreme cât legea civilă sau administrativ-contravențională acoperă în mare măsură materia sancţionării comportamentelor discriminatorii, este evident că legiuitorul are obligația de a incrimina penal doar acele fapte pentru care răspunderea penală reprezintă resortul ultim în protejarea anumitor valori sociale, legea penală fiind singura în măsură să atingă scopul urmărit. Așa fiind, Curtea constată că modul de a proteja valori sociale prin reglementarea răspunderii penale nu este de natură să asigure previzibilitate, coerență și claritate cadrului normativ, legea penală fiind lipsită de rigoare și precizie.
– Curtea constată că lipsa unor circumstanţieri cu privire la elementul material și urmarea imediată ale infracţiunii de incitare la violență, ură sau discriminare face dificilă şi, uneori, imposibilă delimitarea răspunderii penale de celelalte forme de răspundere juridică, cu consecinţa deschiderii procedurilor de cercetare penală, trimitere în judecată şi condamnare a persoanelor care incită publicul, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane, indiferent de motivul discriminării sau de intensitatea vătămării. Dispoziţiile penale supuse controlului sunt formulate într-un sens larg, ce determină un grad sporit de impredictibilitate, aspect problematic din perspectiva art.7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi din perspectiva altor cerinţe fundamentale ale principiului statului de drept, această redactare constituind premisa unor interpretări şi aplicări arbitrare/aleatorii.
DOCUMENT – Decizia nr. 561 din 15 septembrie 2021 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art. I din Legea pentru modificarea art. 369 din Legea nr.286/2009 privind Codul Penal:
Partajează acest conținut:
