Nu mai puțin de cinci excepții de neconstituționalitate au fost admise, în cadrul controlului legilor posterior promulgării, în cadrul ședinței de joi a Curții Constituționale. Una dintre acestea vizează prevederi din Codul Penal referitoare întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale. Celelalte excepții vizează reglementări din Codul de procedură penală, din Legea fondului funciar, din OG 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară și din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Comunicatul CCR:
În ședința din data de 26 mai 2022, Curtea Constituțională, în cadrul controlului legilor posterior promulgării, a decis, cu majoritate de voturi:
– a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art.52 alin.(1) teza a doua din Legea fondului funciar nr.18/1991; (articolul invocat arată că: ”În sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia judeţeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicţională.”)
– a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că este neconstituțională sintagma „precum și în urma condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei” din cuprinsul art.38 alin.(2) teza finală din Ordonanța Guvernului nr.2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară (articolul invocat arată că: ”Radierea din evidenta a experţilor tehnici judiciari se dispune din oficiu, de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în caz de deces, în cazul în care au devenit inapti din punct de vedere medical pentru îndeplinirea activităţii de expert, precum şi în urma condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natura sa aducă atingere prestigiului profesiei.”);
– a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.248 alin.(5) din Codul de procedură penală, precum și sintagma „ia măsuri pentru efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, dacă aceasta nu a fost făcută potrivit alin.(2)” cuprinsă în dispozițiile art.248 alin.(9) din același act normativ sunt neconstituționale (articolele invocate se referă la procedura de aplicare şi de ridicare a măsurii internării medicale provizorii și arată că:
- (5) Când propunerea prevăzută la alin. (1) nu este însoţită de expertiza medico-legală psihiatrică, instanţa sesizată dispune efectuarea acesteia, luând, dacă este cazul, şi măsura internării necesare pentru efectuarea expertizei.
- (9) Dacă admite propunerea, judecătorul dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului şi ia măsuri pentru efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, dacă aceasta nu a fost făcută potrivit alin. (2));
– a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art.155 alin.(1) din Codul penal (articolul invocat arată: ”(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.”);
Cu privire la această soluție, precizăm următoarele:
Art.155 alin.(1) din Codul penal a avut până în aprilie 2018 următorul conținut: „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”.
Prin Decizia nr.297 din 26 aprilie 2018, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză” din cuprinsul dispozițiilor art.155 alin.(1) din Codul penal este neconstituțională, întrucât este neclară, imprevizibilă, incoerentă și lipsită de previzibilitate, de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situație juridică incertă referitoare la condițiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârșite.
La pronunțarea deciziei de față, Curtea a observat că, după publicarea Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018, legiuitorul nu a intervenit, potrivit art.147 alin.(1) din Legea fundamentală, în sensul punerii de acord a prevederilor constatate ca fiind neconstituționale cu dispozițiile Constituției și nu a luat măsuri pentru înlocuirea acestei sintagme și stabilirea unor condiții clare prin care să se poată dispune întreruperea prescripției răspunderii penale, prin introducerea unor termeni univoci cu privire la condițiile și termenul întreruperii prescripției. Așadar, din anul 2018 și până în prezent, legiuitorul a ignorat efectele obligatorii ale Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018, generând astfel un viciu de neconstituționalitate mai grav, întrucât textul de lege rămas în vigoare – „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea” – este un text incomplet și, prin urmare, inaplicabil. Mai mult, din cauza lipsei intervenției active a legiuitorului, în această perioadă instanțele de judecată au interpretat și aplicat în mod diferit/neunitar această normă juridică.
În aceste condiții, prin decizia prezentă, s-a declarat neconstituțional textul rămas în vigoare, urmând ca legiuitorul să ia imediat măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 297 din 2018, fără a mai fi necesar să aștepte publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României.
– a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „sub rezerva cazului prevăzut la alin.(6)” cuprinsă în art.57 alin.(5) din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și dispozițiile art.57 alin.(6) din același act normativ sunt neconstituționale (prevederile invocate se referă la termenele pentru predarea extrădatului și arată că:
- (5) Sub rezerva cazului prevăzut la alin. (6), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la această dată; acest termen nu va putea fi prelungit decât cel mult cu încă 15 zile.
- (6) În caz de forță majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autoritățile române și cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispozițiile art. 56 alin. (3) fiind aplicabile.)
Comments 4