Titlul problemei de drept: Care sunt căile de atac în ipoteza în care cererea de constatare a caracterului abuziv al unor clauze dintr-un contract bancar este disjunsă dintr-o contestaţie la executare? (Curtea de Apel Bacău)
- Materia: civil
- Subcategoria: alte tipuri de cauze
- Obiect ECRIS: contestație la executare
- Acte normative incidente: art. 651 alin. (4) Cod procedură civilă
- Cuvinte cheie: contestație la executare, disjungere cerere clauze abuzive, cale de atac
Într-o primă opinie, doar apelul conform art. 650 alin. (3) C.p.c., text potrivit căruia ,,Hotărârile pronunţate de instanţa de executare sunt executorii şi pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”. Or, chiar dacă petitul având ca obiect anulare clauze abuzive a fost disjuns de contestaţia la executare, el va fi soluţionat tot de către instanţa de executare.
Într-o altă opinie, dacă cererea de constatare a caracterului abuziv a unor clauze dintr-un contract bancar este disjunsă de contestaţia la executare, consumatorul trebuie să se regăsească într-o ipoteză identică cu cea în care ar fi introdus cererea pe cale separată. În consecinţă, potrivit dispoziţiilor de drept comun, sentinţa de soluţionare a cererii de constatare a caracterului abuziv al unor clauze pretins abuzive va fi supusă regimului procedural comun şi va putea fi atacată cu apel în 30 de zile de la comunicate, iar decizia din apel va putea fi recurată tot în 30 de zile de la comunicare.
Opinia Institutului Național al Magistraturii
Considerăm relevante următoarele dispoziții legale:
Art. 651 cod procedură civilă:
(3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
(4) Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Astfel, interpretarea sistematică a dispozițiilor mai sus citate conduce la concluzia că scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a reglementa sfera cauzelor de competența instanței de executare, respectiv regimul căilor de atac în privința încheierilor executorii pronunțate de instanța de executare atunci când soluționează cereri de natura celor expres enumerate la alin. (3), în concret cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Distincția legală (caracterul special al normei privind calea de atac) nu se poate rezuma la un aspect formal, acela al simplului fapt că hotărârea/încheierea este pronunțată de o instanță care îndeplinește rolul procesual de instanță de executare, chiar dacă acest atribut nu interferează deloc cu natura cauzei efectiv soluționate.
Aplicând acest raționament situației concrete în care cererea de constatare a caracterului abuziv al unor clauze dintr-un contract bancar este disjunsă dintr-o contestaţie la executare, reținem ca punct de plecare al analizei împrejurarea că cererea disjunsă a fost calificată de instanță drept o acțiune de drept comun (o acțiune de fond), iar nu un motiv al contestației la executare (astfel cum era posibil până la intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018).
Prin urmare, titularul actului de procedură prin care a fost sesizată instanța a alăturat două acțiuni distincte, contestația la executare și acțiunea de fond fundamentată pe caracterul abuziv al clauzelor din contractul titlu executoriu, situație în care disjungerea este o măsură de bună administrare a justiției și nu justifică prorogarea legală de competență prevăzută de art. 123 cod procedură civilă (acțiunea de fond neavând caracter accesoriu sau incidental în raport cu cererea de contestație la executare, după cum nu reprezintă nici incident apărut în cursul executării silite).
Apreciem că motivul pentru care acțiunea de fond este cercetată și soluționată de aceeași instanță este unul tehnic, prevăzut de art. 111 alin (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, act normativ care nu instituie norme de competență.
Prin urmare, hotărârea prin care instanța sesizată cu soluționarea contestației la executare soluționează acțiunea de drept comun nu este o încheiere prin care se pronunță instanța de executare în sensul art. 651 alin.(4) cod procedură civilă.
În plus, o asemenea interpretare ar conferi un caracter unitar în ceea ce privește soluționarea acțiunii de fond, indiferent de calea procesuală aleasă de consumator (prin alăturarea acesteia contestației la executare sau pe cale separată, potrivit art. 638 alineat (2) cod procedură civilă deja evocat cu ocazia analizei altei probleme de drept.
În concluzie, opinia INM este în sensul că acțiunea de fond disjunsă de contestația de executare este supusă căilor de atac în regim de drept comun, respectiv apel în termen de 30 zile de la comunicare, decizia pronunțată în apel fiind supusă recursului, în termen de 30 zile de la comunicare.
Participanții și-au însușit cu unanimitate opinia formatorilor INM.
Această problemă de drept reprezintă un extras din minuta întâlnirii președinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel (online) – București, 15 decembrie 2020.
Partajează acest conținut:
