Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat, joi, inadmisibilă plângerea avocatului Gheorghe Piperea împotriva măsurilor instituite de Guvernul României în temeiul stării de alertă declarată la 18 mai 2020, în timpul pandemiei de COVID-19. Curtea a reținut că reclamantul ”s-a plâns în abstract că măsurile luate de statul român pentru combaterea răspândirii virusului SARS-CoV-2 au fost inadecvate”. CEDO a arătat că avocatul Piperea nu a furnizat informații despre situația sa particulară și nu a explicat concret cum l-au afectat în mod direct măsurile luate de autoritățile naționale.
În calitate de profesor universitar de drept comercial, avocatul Gheorghe Piperea a arătat că distanțarea față de studenți l-a împiedicat să-și îndeplinească în condiții optime predarea cursurilor. A contestat Decizia nr. 293/2021 din 10 martie 2021, prin care Guvernul a prelungit starea de alertă și a stabilit măsurile care trebuiau luate pe parcursul acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.
Concret, Piperea el a contestat măsuri precum distanțarea socială, necesitatea purtării măștii și nevoia de a se izola pentru un anumit număr de zile în cazul unui test SARS-CoV-2 pozitiv, a cărui fiabilitate a pus-o la îndoială. În opinia sa, aceste măsuri erau atât inadecvate, cât și inutile.
Pe 30 martie 2021, s-a adresat CEDO Invocând articolul 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie) din Convenție și articolul 2 § 1 din Protocolul nr. 4 (libertatea de circulație). Avocatul Piperea a susținut că declararea, pe 18 mai 2020, a stării de alertă în România a dus la o restrângere a dreptului său la libertatea de mișcare. Reclamantul a acuzat o încălcare a dreptului său la respectarea vieții private din cauza obligației impuse persoanelor care pleacă de acasă în anumite circumstanțe de a completa un document în care să precizeze unde merg, de ce și pentru cât timp, împreună cu alte informații personale.
CEDO a observat că, în momentul în care reclamantul a depus plângerea la Curte, era pe rol o cerere formulată de acesta în fața instanțelor naționale împotriva Hotărârii Guvernului nr. 293/2021 din 10 martie 2021.
Ce a stabilit CEDO
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că articolul 34 din Convenție nu permitea reclamarea în abstract a încălcărilor Convenției și nu acorda reclamanților individuali un drept la acțiune exercitabil în pur interes public (actio popularis). Reclamanții trebuie să-și fundamenteze plângerile atât în fapt, cât și în drept, prezentând în fața Curții fapte specifice și probe necesare pentru a demonstra că dispoziția Convenției pe care s-au bazat a fost încălcată.
Curtea a observat că avocatul Gheorghe Piperea nu a făcut altceva decât să reclame o restrângere a dreptului său la libertatea de mișcare în timp ce a invocat articolul 2 § 1 din Protocolul nr. 4 la Convenție, fără a-și fundamenta plângerea.
Curtea a mai observat că măsurile reclamate au luat naștere în împrejurări deosebite, fiind impuse întregii populații în cadrul stării de alertă declarată în România la 18 mai 2020, ca urmare a stării de urgență declarată la 16 martie 2020, ca răspuns la ceea ce autoritățile naționale competente au considerat a fi o situație gravă de sănătate publică.
Cu privire la presupusa încălcare a dreptului reclamantului la respectarea vieții sale private în temeiul articolului 8 din Convenție, Curtea a reținut că acesta nu a precizat în ce mod concret i-a fost afectat dreptul la respectarea vieții sale private. CEDO a precizat că Piperea nu ar fi explicat în termeni specifici cum l-au afectat măsurile și nici nu a prezentat o descriere concretă a experienței sale reale din acea perioadă.
În consecință, Curtea a considerat că plângerile reclamantului fie nu îndeplineau criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție, fie nu dezvăluie o încălcare a drepturilor și libertăților consacrate în Convenție și Protocoalele la aceasta.
DOCUMENT – Comunicatul CEDO în cazul Piperea v. România (în limba engleză):
Partajează acest conținut:
