Material realizat de Sorin Sotoc. Ca o introducere necesară, pentru ca cititorul, mai puţin avizat în materie de drept, să poată înţelege cuprinsul materialului care urmează, este necesar a defini legea, în termeni generali. În epoca modernă, legea ocupă cel mai important loc în rândul izvoarelor dreptului, fiind actul normativ care emană de la autoritatea publică şi care conţine o serie de prescripţii general obligatorii cu caracter impersonal. În esenţă, legea este menită a reglementa raporturile între cetăţeni. Dar cum societatea din epoca modernă evoluează, constant, într-un ritm alert, se impune şi adaptarea legilor după contextul nou creat.
O recentă modificare legislativă adoptată în primăvara anului trecut tocmai pentru a veni în sprijinul contravenienţilor, în situaţii speciale, cu precădere în materie de abateri de la regulile de circulaţie rutieră, iscă tot mai multe controverse. De ce? Pentru că ceea ce a fost gândit drept s-a pus în practică strâmb. Mai precis, intenţiile bune ale legiuitorului, care a amendat un act normativ ce prevede regimul juridic al contravenţiilor, a dus la apariţia unui nou act organic – Legea 107/2022, dar care nu lămureşte, ci mai mult încurcă, în opinia unui grup de specialişti. Faptul a generat o luare de poziţie publică din partea Societăţii Civile de Avocaţi Mureşan-Silaghi, din Satu Mare, care au decis să pună degetul pe rană. Prin „vocea” avocatei Maria Raluca Rusu (foto), organizaţia profesională sus-amintită a adresat redacţiei BihorJust.ro o argumentaţie pe care o redăm, ad-literam, în cele ce urmează:
„La data de 21 aprilie 2022 a apărut în Monitorul Oficial nr. 391 Legea 107 din 20.04.2022 pentru modificarea art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 care, de la intrarea în vigoare are următorul conținut: «Plângerea se depune şi se soluţionează în baza competenţei alternative la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul».
Modificarea legislativă era anunțată cu surle și trâmbițe și toată suflarea lumii juridice din România era exaltată cu privire la «beneficiile» pe care aceasta se presupunea că urma să le aibă în materia contravențiilor, cu precădere în materia contravențiilor rutirere. Voința legiuitorului a fost prezentată ca fiind aceea în sensul de a ușura situația contravenientului care săvârșea o faptă contravențională într-un capăt de țară, dar care avea domiciliul în celălalt capăt de țară, iar până la modificarea legislativă adusă de Legea 107/20.04.2022, pentru a obține o dreaptă judecată, era obligat să se întoarcă la locul săvârșirii contravenției, fapt ce îngreuna situația contravenientului, cauzându-i acestuia din urmă costuri suplimentare.
Doar că, în mod evident, planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg, iar voința legiuitorului a fost exprimată incomplet. Într-adevăr, prin modificarea art. 32 alin. (1) al OG 2/2001 prin Legea 107/2022, legiuitorul a prevăzut o competență teritorială alternativă cu privire la instanța abilitată să judece plângerile contravenționale. Însă, dat fiind faptul că articolul unic al Legii 107/2022 este incomplet, acesta nestatuând și cu privire la modificarea art. 118 alin (1) din OUG 195/2002 (Codul rutier): care prevede în continuare că «Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta…. », în practică s-a ajuns la situația în care, în materia contravențiilor rutiere, avem de a face atât cu o competență alternativă, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la art. 32 alin. (1) al OG 2/2001, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea 107/2022, cât și cu o competență exclusivă, în conformitate cu dispozițiile cuprinse la art. 118 alin (1) din OUG 195/2002, nemodificate prin Legea 107/2022.
Deși intenția clară a legiuitorului, prin modificarea art. 32 alin. (1) al OG 2/2001 prin Legea 107/2022, a fost aceea de a ușura situația contravenienților, prin acordarea acestora a posibilității de a contesta procesele verbale de constatare a contravențiilor și «la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul, nu doar la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta», fără a face vreo distincție cu privire la categoria de contravenții la care se referă, referindu-se implicit și la contravențiile rutiere, totuși, în materia contravențiilor rutiere, prin faptul că prin Legea 107/2022 nu s-a procedat și la modificarea art. 118 alin (1) din OUG 195/2002, în practică, instanțele de la domiciliul sau sediul contravenientului admit excepțiile de necompetență teritorială invocate în procesele având ca obiect plângeri contravenționale formulate împotriva proceselor verbale de constatare a contravențiilor rutiere, trimițând astfel dosarele la instanțele în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta. Astfel, contravenientul se află din nou în situația de a se deplasa la locul constatării faptei contravenționale, pentru o judecată dreaptă, generând astfel cheltuieli suplimentare, asta deși în cuprinsul art. 109 alin. (9) din OUG 195/2002 legiuitorul a prevăzut «Prevederile prezentei ordonanțe de urgență referitoare la contravenții se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanță de urgență nu se dispune altfel».
Astfel că, participanții la actul de justiție, întocmai ca și Hamlet, experimentează în prezent frica de necunoscut, neștiind în mod cert dacă în materia contravențiilor rutiere se aplică o competență alternativă, ori una exclusivă, întrebându-se în mod continuu: «care a fost, de fapt, scopul Legii 107/2022?», raportat la faptul că, în practică, în continuare contravenienții, în materia contravențiilor rutiere, sunt nevoiți să se întoarcă la locul săvârșirii faptei contravenționale pentru a sta în fața instanței de judecată competente teritorial…
Astfel că, «A fi sau a nu fi: competență alternativă în materia contravențiilor rutiere?» nu reprezintă doar o frâmântare interioară de ordin filozofico-juridic, cireprezintă o veritabilă problemă de drept, care necesită îndreptare, necesită soluționare.
Pentru că nu știm dacă «Mai nobil e să-nduri în cuget, oare,/ Săgeţi şi praştii ale-ursitei rele,/ Sau apucând o armă /tu să curmi al restriştilor noian».
SCA Mureșan Silaghi a decis, totuși, să apuce arma invocării excepției de neconstituționalitate a Legii 107/2022- în dosarul cu nr. 12458/296/2022 având ca obiect «plângere contravențională împotriva procesulului verbal de constatare a unei contravenții rutiere», dosar aflat momentan pe rolul Judecătoriei Satu Mare, mai exact în pronunțare cu privire la excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Satu Mare, excepție invocată de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor, tocmai cu raportare la incompleta Lege 107/2022.
Vom vedea dacă acest demers va duce la curmarea incertitudinii cu privire la tipul de competență aplicat contravențiilor rutiere însă, în mod cert, va duce la curmarea propriei neliniști vizavi de acest subiect, iar Curtea Constituțională a României, chemată să analizeze acest aspect va avea ca obiectiv: «Că pui sfârşit durerii sufleteşti/ Şi-atâtor mii de alte suferinţe».
avocat Maria Raluca Rusu
colaborator în cadrul Societăţii Civile de Avocaţi Mureșan Silaghi, Satu Mare”.
Partajează acest conținut:
