În prima parte a materialului realizat de avocatul Darius Marcu, din cadrul Baroului Mehedinți și pe care BihorJust a publicat-o sâmbătă, au fost prezentate normele europene din domeniul repartitoarelor de căldură. Azi, în a doua parte a materialului, sunt dezvăluite ceea ce autorul numește ”deficiențele legislative și tehnice” întâlnite în aceste cazuri, în România.
Material realizat de avocat Darius Marcu, Baroul Mehedinți
În România există numeroase probleme, legislative și tehnice, privind repartitoarele, unele comune altor țări, altele specifice. Din aceste cauze, toate facturile la încălzire, emise în ultimii 18 ani de către firmele de repartizare a costurilor sunt eronate, unele în plus (chiar sute de procente), altele în minus.
Paralelismul instituțional și de reglementare
În România există 2 seturi de reglementări privind instalațiile de încălzire și repartitoarele, ceea ce este nelegal, conform Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislațivă și neconstituțional, conform practicii Curții Constituționale.
Pe de o parte există normativele de calitate în construcții, emise de Ministerul construcțiilor, Ministerul lucrărilor publice, actual Ministerul dezvoltării regionale, în baza Legii calității în construcții, nr. 10/1995. Acestea sunt elaborate după o procedură legală specială, pe baza de cercetare științifică, de către institute de cercetare, avizate în fiecare etapă de elaborare de către comitete tehnice de specialitate formate din cercetători, profesori universitari și alți specialişti cu activităţi recunoscute în domeniu.
Pe de altă parte, există normativele emise de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC), care reprezintă variante falsificate ale Standardului SR-EN 834: 2002, ale normativelor de calitate în construcții. Aceste pseudonormative abundă de aberații pseudoștiințifice, în care prevederile referitoare la erorile, cauzele erorilor, factorii care influenţează valoarea consumului dispar. De asemenea, conțin “fabulații infracționale”, întrucât nu există în știință nici măcar cu titlu de opinii diferite și au scopul de a induce în eroare consumatorii și de a acoperi abuzurile firmelor prestatoare.
Aceste pseudonormative au fost criticate aspru și argumentat, prin studiile efectuate de către personalitățile în domeniu, care au demonstrat erorile grave ale Ordinelor ANRSC, atât în faza de proiect, cât și ulterior emiterii lor. Specialiștii respectivi, unii cu 40-50 de ani experiență, au elaborat standarde și normative în domeniul instalațiilor de încălzire, necesarului de căldură, performanței energetice a clădirilor și instalațiilor.
“Fentarea”legislației calității în construcții și îndepărtarea specialiștilor de marcă din procedura de elaborare a reglementărilor tehnice e importantă pentru înșelarea populație și oferirea unei acoperiri pseudoștiințifice și pseudolegale abuzurilor și erorilor provocate de firmele de repartizare a costurilor.
În prezent, Autoritatea Națională de Reglementare din Domeniul Energiei a preluat competența paralelă de reglementare în domeniul încălzirii centralizate, inclusiv elaborarea de norme privind repartizarea costurilor pentru consumul de încălzire.
Impunerea generalizată a contorizării /determinării costurilor, prin orice metodă, este o prostie. Indiferent de metodă, contorizare/determinare indirectă, aceasta presupune montarea de robinete termostatate. În mod corect, Normativul pentru reabilitarea şi modernizarea instalatiilor de încălzire din clădirile de locuit, SC 006-01 prevede: ”Măsura de înlocuire a robinetelor cu dublu reglaj cu robinete cu termostat se adoptă DOAR în situaţiile în caresursa termicăpoate furniza un debit de căldură mai mare decâtsarcina termică a consumatorului.” Rațiunea contorizării este posibilitatea realizării de economii din reducerea excesului de cădură ce depășește minimul de confort termic.
În România există orașe sau blocuri, unde, din cauza producătorului de energie termică sau/și din cauza rețelelor de distribuție vechi, a instalației interioare de încălzire colmatate, etc, consumatorii nu reușesc să obțină nici măcar temperatura minimă medie legală de confort termic, 20 grade C. Astfel, investiția în contorizarea/determinarea consumului de căldură nu are sens, scopul nefiind contorizarea frigului.
Lipsa echilibrări hidraulice a instalaţiei interioare de încălzire şi la branşament, prin montarea regulatoarelor automate de presiune pe instalația comună din subsolul blocului și la branșament, generează dereglarea instalației de încălzire prin închiderea robinetelor termostatate, erori grave la repartizarea costurilor (chiar sute de procente în plus la cei ce se încălzesc), ineficiența energetică a instalației. Mai mult, dereglările din instalația interioară a blocurilor se transmit și în rețeaua de distribuție, afectînd și alți consumatori; se dereglează contoarele de branșament, este afectată buna funcționare a schimbătoarelor de căldură din punctele termice. Aceste aspecte au fot sublinate încă din anul 2005, în studiile efectuate de specialiști reputați.
Condiția echilibrări hidraulice este prevăzută de standardul 834, de normativele de calitate în construcții, încă din anul 2002, și de literatura tehnică în unanimitate.
Lipsa factorilor de corecție privind încălzirea indirectă dinspre apartamente încălzite și cele mai reci
Există un transfer de căldură, dinspre apartamentele încălzite spre apartamentele unde se închid robinetele caloriferelor, din cauza rezistenței termice scăzute a pereților despărțitori. Apartamentele situate la parter, ultimul etaj și colțul blocului au și rolul de zonă tampon între mediul exterior și apartamentele dintre etaje, fiind cele mai afectate de pierderea căldurii. Aportul indirect de căldură nu poate fi înregistrat de repartitor sau contor, nu este reflectat în Ordinele ANRSC, nici în programele de calcul ale firmelor prestatoare, nici în facturi. Conform studiilor, în cazul debranşării totale a apartamentelor dintre etaje, acestea pot obține 75-80% din necesarul de căldură.
Temperatura minimă de setare a robinetelor termostatate, nelegală
Pentru a ademeni clienții cu reduceri fanteziste ale costurilor de încălzire, art. 16, al. 1, lit. a din anexa 3 la Ordinul ANRSC nr. 233/2004 prevede pentru robinetele termostatice temperatura la care se deschid automat de 6°C!! Aceasta este o temperatură de gardă, folosită pentru protecţia utilajelor şi materialelor, nu pentru locuinţe, unde media minimă este 20 grade C.
Se produce, practic, o debranşare, dereglând la maxim instalația de încălzire și permițând transferuri mari de căldură între apartamente, nefacturate. Efectele debranșării au fost reținute și în Decizia Curţii Constituţionale nr.740/2012.
Repartitorul “comun”
Acest repartitor „comun” este o fabulație infracțională, fiind inventat prin Ordinul ANRSC nr. 343/2010, pentru a da populației iluzia că erorile furnizate de firmele prestatoare ar fi corecte, științifice. Acesta este folosit, pentru a ”măsura” consumul părţii comune din instalaţia de încălzire a blocului. Acest aparat NU EXISTĂ în ştiinţa mondială, nu este prevăzut în Standardul european EN 834,nici în reglementările sau literatura tehnică. Singura autoritate competentă a stabili existenţa lui este Comitetul European de Standardizare. Repartitorul comun contravine principiului de functionare al repartitorului, stabilit în Standardul EN 834, care prevede folosirea lui pentru determinarea consumului unui radiator dintr-o încăpere.
Unitatea de consum – Pseudo unitatea de măsură
”Unitatea de consum” este o altă prosteală, inventată pentru a da iluzia că cifrele afișate de repartitor ar însemna consumul de căldură, care ar putea fi citit direct. Unităţile de măsură fac obiectul rezoluţiilor internaţionale adoptate de Conferinţa Generală pentru Măsuri şi Greutăţi (CGPM), ce funcționează pe lângă Convenția metrului de la Paris. În urma acestor rezoluţii, s-a elaborat „Sistemul Internaţional de Unităţi” (SI). Sistemul Internaţional a fost adoptat de România prin H.C.M. nr. 550/1961.
Această “unitate” nu este definită ştiinţific, nu reprezintă o cantitate determinată de căldură, nu are o echivalenţă cu vreo unitate de măsură legală sau tolerată pentru energie, ci are doar o valoare în lei.
Cifrele afişate de repartitor sunt în fapt grade Celsius/oră, media diferențelor dintre temperatura radiatorului și a aerului din încăpere, gradul Celsius este unitate de măsură pentru temperatură și nu pentru energie. Cifrele afişate de repartitoare, sunt doar unul dintre factorii/criteriile în funcție de care se împarte totalul consumului de căldură înregistrat de contorul general.
Standardul EN 834 pct. 3, al. 5 prevede că rezultatul măsurării nu se raportează la unități fizice de măsurare a energiei. Adică măsori consumul de energie în unități de măsură care nu se referă la acea mărime fizică măsurată??
Altă aberație este valoarea Adimensională a consumului, prevăzută chiar în standardul EN 834. Sintagma ”consum real și exact” este incompatibilă cu noțiunea de “Adimensional” (fără dimensiune).
Programele de calcul utilizate în România, de către firmele de repartizare a costurilor conţin erori grave de concepţie, nu sunt validate ştiinţific. Specialiştii în domeniu au demonstrat caracterul prost, neştiinţific al programelor de calcul utilizate de firmele prestatoare.
Programele având la bază normele eronate ale ANRSC, nu pot fi decât greşite.
Menționez că problemele enumerate mai sus nu sunt toate problemele sistemului de repartizare, limitând analizarea tuturor din considerente de spațiu. Aceste probleme sunt cunoscute de autorități, care au fost sesizate repetat, dar nu s-au luat măsuri. S-a și încheiat în anul 2014 un Protocol între ANRSC și Asociația Inginerilor de Instalaţii din România, pentru revizuirea normativului 343/2010 al ANRSC, plin de erori, dar fără rezultat.
Din experiența mea, nici justiția nu dorește să spună adevărul, probabil pentru a nu se crea precedente care ar genera un scandal mai mare. În cel mai bun caz, judecătorii motivează superficial hotărârile, refuzând orice analiză a standardului 834, a normativelor de calitate în construcții și literatura tehnică sau alte probe relevante, de parcă ar fi o simplă problemă de speță, izolată, nu una de principiu, cum e în realitate. Aceasta se întâmplă doar în varianta în care nu ”trântesc” dosarele în mod grosolan.
CITIȚI și Avocat Darius Marcu | Repartitoarele pentru căldură – înșelăciune legalizată (I)
Felicitări domnule ad vocat! Ați explicat exact ce se întâmplă cu aceste repartitoare de costuri, care nu sunt aparate de măsură și care pot fi pe acalite foarte ușor. Doar baga niste bani in buzunarele unor firme care stau la cerșit, in loc sa facă ceva util și necesar.
păcălite foarte ușor*